The Descendants
(SUA, 2011)
Regia: Alexander Payne
Cu: George Clooney, Shailene Woodley, Robert Forster, Beau Bridges
Rating: 3.5/5
După ”The Ides of March”, al doilea film cu George Clooney înscris în cursa pentru Oscar-uri care ajunge la noi pe ecrane la începutul acestui an este ”The Descendants”, regizat de Alexander Payne, unul dintre regizorii-scenariști pseudo-indie răsfățați de Academie în trecut (remarcat pentru ”Election” și ”About Schmidt”, premiat pentru scenariul lui ”Sideways”). ”The Descendants”, deși pare să fie un film mai liniștit, mai manierat, mult mai puțin cinic, s-ar putea totuși să fie cel mai bun film al lui Alexander Payne, nu în ultimul rând fiindcă locațiile alese pentru filmări emană un farmec aparte, dublat de muzica hawaiiană care însoțește întregul film pe coloana sonoră.
În ”The Descendants”, personajul lui Clooney trebuie să își realinieze viața după ce soția sa a intrat în comă permanentă. Acest lucru include să restabilească relația cu cele două fiice ale sale, să îl confrunte pe amantul soției și să rezolve o importantă tranzacție în care sunt implicați toți verii săi. Este un rol mai dificil decât pare, Clooney trebuind să fie credibil în cămăși multicolore și pantaloni scurți. Din punctul meu de vedere, Clooney se achită destul de bine de treabă. Nu este un rol care să te dea pe spate, dar cred că atinge toate notele sentimentale, fără să fie patetic sau să apeleze la tertipuri ieftine. Astfel, scena în care vedem în sfârșit o singură lacrimă scurgându-se pe obrazul său ajunge să fie un punct culminant foarte satisfăcător.
În ciuda aparențelor, ”The Descendants” este un film care merită văzut pe un ecran mare. Chiar dacă nu este nimic special în drama acestor personaje, ele par să fie larger than life, dominând ecranul cu figurile lor impunătoare (fie că este vorba de Clooney sau Shailene Woodley, ca să nu mai vorbim de Robert Forster). Iar acest lucru se leagă de câteva dintre ideile principale ale filmului, care are în centrul său o familie numeroasă, cu origini nobile și o avere pe măsură. Iar pentru personajul lui Clooney, unitatea acestei familii, perpetuarea ei și continuitatea valorilor pe care le au în comun sunt mai importante decât orice altceva.
3 comments:
Eu cred ca nu acesta este cel mai bun film al lui Payne... Poate si pentru motivul ca aceasta drama a fost de atatea ori pe marele ecran, in diferite ipostaze. Va fi uitat repede, chiar daca va lua vreun premiu la Oscar (Clooney poate ;) ).
”Sideways” a fost mult mai bun, ramane in memoria noastra dupa atatia ani...
Si eu sunt de partea lui Jovi. Sideways e mai bun. Pe mine nu m-a convins nici lacrima, nici camasile, nici alergatul. Drama e parca de tip soap opera, iar viata familiei e mai degraba rearanjata de fiica adolescenta.
Hmm.. interesant. Mie "Sideways" mi s-a parut cel mai slab dintre filmele lui. Dar sunt constient ca sunt in minoritate... :)
Post a Comment