The Kings of Summer (SUA, 2013)

The Kings of Summer

(SUA, 2013)

Regia: Jordan Vogt-Roberts

Cu: Nick Robinson, Gabriel Basso, Moises Arias, Nick Offerman, Erin Moriarty

Rating: 3.5/5

Succes-surpriză la Sundance anul acesta, debutul în lungmetraj al lui Jordan Vogt-Roberts este unul dintre acele coming-of-age stories cu adolescenți care își iau lumea în cap și abandonează lumea părinților care nu trebuie să aibă multe alte calități pentru a cuceri publicul amator de indie-uri americane. Personajele principale, Joe (Robinson) și Patrick (Russo) fug de acasă și construiesc o casă într-o pădure din apropiere, unde singurul lor alt tovarăș este cel mai ciudat coleg de generație, scundul Biaggio, care pare să trăiască fiecare moment cu intensitate kinskiană. Cei trei reușesc să stăpânească tehnici esențiale de supraviețuire (cu ajutorul unui restaurant de la marginea autostrăzii care traversează pădurea), dar prietenia necondiționată dintre Joe și Patrick (uniți de disfuncționalitatea din sânul familiei fiecăruia) va fi pusă la încercare - previzibil! - odată cu intrarea în scenă a lui Kelly. 

”The Kings of Summer” suferă de comparațiile imediate care se pot face, în primul rând cu ”Stand by Me”, piatră de hotar pentru astfel de povești semnată de Rob Reiner în 1986 și, în al doilea rând, cu recentul ”Moonrise Kingdom”, fantezia lui Wes Anderson. Față de primul dintre acestea, filmului lui Vogt-Roberts îi lipsesc personalitățile puternice care încleiau grupul de patru prieteni. Față de al doilea, parcă nu are aceeași savoare a descoperirii aventurii și dragostei și nici doza de nebunie care e responsabilă pentru câteva dintre cele mai memorabile secvențe din filmul lui Anderson (primul sărut, uraganul care se dezlănțuie la final). Scenariul preferă să dezvolte mai serios un singur personaj, cel al lui Joe, din perspectiva căruia vedem cam tot ce se întâmplă, inclusiv relația „trădătoare” dintre Patrick și Kelly, dar și câteva secvențe fantastice în care eroul nostru se închipuie alpha-male în sălbăticie. Lui i se opune nu rivalul său în dragoste, ci tatăl său, Frank (Nick Offerman), ale cărui replici sarcastice sunt deliciul multor scene, dar care ascund amărăciunea unui om care și-a pierdut soția și s-a îndepărtat de copiii săi și semnalează, pentru Joe, degradarea ireversibilă a lumii adulților.