Ultimul week-end al anului este dedicat recapitulărilor și topurilor. Începem, ca de obicei, cu dudele. Trebuie să menționez că am încercat să mă feresc de filmele proste în 2013, așa că acesta nu este un top 10 propriu-zis, ci doar o enumerare a celor mai nefericite experiențe cinematografice pe care le-am avut în acest an. În ordine alfabetică, acestea au fost:
Arthur Newman (regia Dante Ariola) - trailerul îl prezenta ca pe o comedie. Filmul în sine a fost unul dintre cele mai plictisitoare și mai lipsite de direcție producții la care am asistat tot anul. Cei doi protagoniști, Colin Firth și Emily Blunt sunt complet irosiți.
The Bling Ring (Sofia Coppola) - personajele principale ale filmului sunt o ceată de adolescenți superficiali, produse ai culturii tabloide și ai consumerismului. Dar filmul reușește să fie chiar mai superficial decât ei. Pentru niciun moment nu am avut senzația că urmăresc oameni reali, ci caricaturi sau cut-out-uri din carton. Am vrut să-mi placă, am vrut să fie un alt fel de ”Spring Breakers”, dar în schimb a fost una dintre cele mai mari dezamăgiri ale anului.
Condamnat la viață (Bogdan Dreyer) - un film de care, în varianta în care a ajuns în cinematografe, s-au dezis atât interpreții străini (Keitel și Depardieu) cât și regizorul. Ce să mai spun? Când un film de Sergiu Nicolaescu ajunge să mi se pară un „original” desecrat de un remake, nu mai am cuvinte. Totuși, am scris mai pe larg aici.
Delivery Man (Ken Scott) - am văzut filmul ăsta din greșeală și asta ar trebui să vă spună totul (în programul inițial era trecut ”The Butler”, care a câștigat destulă bunăvoință din partea mea ca să nu intre în acest top). Pentru Ken Scott este un remake al filmului său anterior, ”Starbuck”, iar pentru Vince Vaughn este doar un nou punct într-un șir parcă interminabil de eșecuri.
Elysium (Neill Blomkamp) - nu mi-a plăcut mie ”District 9” foarte mult, dar cred că erau multe lucruri de admirat în acel prim film al lui Blomkamp. Care parcă nu a păstrat nimic din ceea ce a asigurat succesul acelui film, în afară de așa-zisa alegorie politică, la fel de transparentă (și la fel de subțire). ”Elysium” este un SF lipsit de imaginație,dar compensează prin bugetul considerabil și prin pretenția de a fi important.
The Hobbit: The Desolation of Smaug (Peter Jackson) - Enough is enough! Dacă în ultima vreme regizori precum J.J. Abrams, Alfonso Cuaron sau (într-o mai mică măsură) Christopher Nolan au încercat să schimbe prejudecățile despre blockbusterele și francizele pe care Hollywood-ul ni le servește fără discernământ, Peter Jackson pare de-a dreptul „retrograd”. A doua parte din trilogia ”The Hobbit” este un exces - două ore și jumătate de acțiune anostă, CGI de calitate variabilă, dialoguri înflorite și probabil cel mai brusc (și mai stupid) final al tuturor timpurilor.
The Internship (Shawn Levy) - Wow, două filme cu Vince Vaughn și niciunul cu Nicolas Cage! Există un singur cadru interesant în acest film, cel în care îl vedem pe Vince scrutând Google-ul din spatele ecranului calculatorului. Nu foarte original, dar totuși... În rest, multă vorbărie și puține glume reușite, iar săracul Owen Wilson se chinuie degeaba să injecteze un pic de charismă în această comedie fără râsete.
Nu sunt faimos, dar sunt aromân (Toma Enache) - un film plin de bune intenții, dar de un amatorism imposibil de apărat. Probabil l-aș fi numit cel mai prost film al anului dacă aș fi simțit că am contextul necesar. Totuși, rămâne ca un fel de novelty item, fiind vorbit aproape integral în aromână (un pic de engleză strecurată pe ici-colo).
The Purge (James DeMonaco) - premisă relativ ok, succes de box-office deloc de neglijat, o continuare în lucru... Dar e atât de anost, atât de repetitiv, atât de umplut de toate clișeele posibile și imposibile...
Trance (Danny Boyle) - un puzzle fără sens; un dezastru, pur și simplu. Danny Boyle este un regizor inconstant, capabil să cucerească ocazional atât publicul și criticii cu filme sale frenetice, (pseudo-)non-conformiste, hiperkinetice. ”Trance” pare un afront adus fanilor care îi adoră fiecare realizare, iar pentru noi ceilalți, care nu mai așteptăm cine știe ce capodoperă de la Boyle, nu prezintă niciun interes.
 |
| ”The Bling Ring” |
Arthur Newman (regia Dante Ariola) - trailerul îl prezenta ca pe o comedie. Filmul în sine a fost unul dintre cele mai plictisitoare și mai lipsite de direcție producții la care am asistat tot anul. Cei doi protagoniști, Colin Firth și Emily Blunt sunt complet irosiți.
The Bling Ring (Sofia Coppola) - personajele principale ale filmului sunt o ceată de adolescenți superficiali, produse ai culturii tabloide și ai consumerismului. Dar filmul reușește să fie chiar mai superficial decât ei. Pentru niciun moment nu am avut senzația că urmăresc oameni reali, ci caricaturi sau cut-out-uri din carton. Am vrut să-mi placă, am vrut să fie un alt fel de ”Spring Breakers”, dar în schimb a fost una dintre cele mai mari dezamăgiri ale anului.
Condamnat la viață (Bogdan Dreyer) - un film de care, în varianta în care a ajuns în cinematografe, s-au dezis atât interpreții străini (Keitel și Depardieu) cât și regizorul. Ce să mai spun? Când un film de Sergiu Nicolaescu ajunge să mi se pară un „original” desecrat de un remake, nu mai am cuvinte. Totuși, am scris mai pe larg aici.
Delivery Man (Ken Scott) - am văzut filmul ăsta din greșeală și asta ar trebui să vă spună totul (în programul inițial era trecut ”The Butler”, care a câștigat destulă bunăvoință din partea mea ca să nu intre în acest top). Pentru Ken Scott este un remake al filmului său anterior, ”Starbuck”, iar pentru Vince Vaughn este doar un nou punct într-un șir parcă interminabil de eșecuri.
 |
| Originalitatea lui ”Elysium” |
Elysium (Neill Blomkamp) - nu mi-a plăcut mie ”District 9” foarte mult, dar cred că erau multe lucruri de admirat în acel prim film al lui Blomkamp. Care parcă nu a păstrat nimic din ceea ce a asigurat succesul acelui film, în afară de așa-zisa alegorie politică, la fel de transparentă (și la fel de subțire). ”Elysium” este un SF lipsit de imaginație,dar compensează prin bugetul considerabil și prin pretenția de a fi important.
The Hobbit: The Desolation of Smaug (Peter Jackson) - Enough is enough! Dacă în ultima vreme regizori precum J.J. Abrams, Alfonso Cuaron sau (într-o mai mică măsură) Christopher Nolan au încercat să schimbe prejudecățile despre blockbusterele și francizele pe care Hollywood-ul ni le servește fără discernământ, Peter Jackson pare de-a dreptul „retrograd”. A doua parte din trilogia ”The Hobbit” este un exces - două ore și jumătate de acțiune anostă, CGI de calitate variabilă, dialoguri înflorite și probabil cel mai brusc (și mai stupid) final al tuturor timpurilor.
The Internship (Shawn Levy) - Wow, două filme cu Vince Vaughn și niciunul cu Nicolas Cage! Există un singur cadru interesant în acest film, cel în care îl vedem pe Vince scrutând Google-ul din spatele ecranului calculatorului. Nu foarte original, dar totuși... În rest, multă vorbărie și puține glume reușite, iar săracul Owen Wilson se chinuie degeaba să injecteze un pic de charismă în această comedie fără râsete.
 |
| ”The Internship”, cu Vince Vaughn, cel mai nefericit actor al anului |
Nu sunt faimos, dar sunt aromân (Toma Enache) - un film plin de bune intenții, dar de un amatorism imposibil de apărat. Probabil l-aș fi numit cel mai prost film al anului dacă aș fi simțit că am contextul necesar. Totuși, rămâne ca un fel de novelty item, fiind vorbit aproape integral în aromână (un pic de engleză strecurată pe ici-colo).
The Purge (James DeMonaco) - premisă relativ ok, succes de box-office deloc de neglijat, o continuare în lucru... Dar e atât de anost, atât de repetitiv, atât de umplut de toate clișeele posibile și imposibile...
Trance (Danny Boyle) - un puzzle fără sens; un dezastru, pur și simplu. Danny Boyle este un regizor inconstant, capabil să cucerească ocazional atât publicul și criticii cu filme sale frenetice, (pseudo-)non-conformiste, hiperkinetice. ”Trance” pare un afront adus fanilor care îi adoră fiecare realizare, iar pentru noi ceilalți, care nu mai așteptăm cine știe ce capodoperă de la Boyle, nu prezintă niciun interes.
Posts
No comments:
Post a Comment