Showing posts with label Comedy Cluj 2011. Show all posts
Showing posts with label Comedy Cluj 2011. Show all posts

Saturday, October 22, 2011

Comedy Cluj 2011, ultimul capitol - "Tamara Drewe"


Acesta este ultimul articol despre Comedy Cluj 2011 pe care îl voi scrie. Pentru mine, festivalul s-a terminat cu ”Tamara Drewe”, în timp ce la alt cinematograf se decernau premiile - marele premiu a mers la ”Pinoy Sunday”, pe care nu l-am văzut. Despre filmul lui Stephen Frears pot însă să spun că este mult mai amuzant decât mă așteptam. Acțiunea se petrece în Anglia rurală, unde mai mulți scriitori sunt retrași la o fermă pentru a scrie cărți de toate felurile (polițiste, eseuri serioase). Liniștea lor e perturbată de Tamara Drewe (Gemma Arterton), vecina sexy care se mută înapoi la țară pentru a scrie un roman inspirat de propria autobiografie. Nu cred că are rost să intrăm mai mult în detalii, dar filmul este plasat undeva la intersecția între filmul independent bazat pe benzi desenate și, de cealaltă parte, ”The Trouble with Harry” sau ”Midsomer Murders”. În final, se simte un pic oboseala unei povești cu prea multe premise și montajul începe să fie cam hiperactiv și dezorientat (totuși, filmul durează aproape două ore), dar în ansamblu ”Tamara Drewe” este o comedie neagră foarte distractivă, cu ceva cam multe personaje ieșite din minți.

Friday, October 21, 2011

Comedy Cluj 2011 - Din dragoste cu cele mai bune intenții


Marele eveniment al zilei la Comedy a fost avant-premiera ultimului film al lui Adrian Sitaru, „Din dragoste cu cele mai bune intenții” (sau, pe englezește, doar ”Best Intentions”), laureat la Locarno cu premiul pentru regie și pentru cel mai bun actor. Alex (Bogdan Dumitrache) primește un telefon în primele minute ale filmului, în care află că mama sa a avut un atac cerebral. Imediat, pleacă din București înspre micul oraș de pe undeva din județul Hunedoara, unde începe să trăiască aventura tipică aparținătorului unui pacient român: prima idee care apare este să o mute pe mama sa la Cluj (sau la București sau la Timișoara), pentru că doctorii sunt cum sunt, condițiile din spital sunt cum sunt și, bineînțeles, toate cunoștințele sunt experți în probleme medicale și trebuie să își spună/impună părerea.


Nu mi-a plăcut foarte mult primul film al lui Adrian Sitaru, „Pescuit sportiv”, pe care l-am văzut proiectat în competiție la un festival de film din Franța pentru filme de debut. Dar mi-a plăcut scurt-metrajul său, „Colivia”, și, bineînțeles, Sitaru este unul dintre cei doi regizori ai serialului HBO „În derivă”. Impresia generală pe care mi-o lasă Sitaru este că poate fi un regizor versatil și are șansa de a aduce ceva nou în cinematografia românească. Prima sa „inovație” a fost folosirea exclusivă a unghiurilor subiective în „Pescuit sportiv” (procedeu ușor obositor de la o vreme). Acestea sunt reluate în ”Best Intentions”, însă nu se bucură de aceeași exclusivitate. Începutul și sfârșitul filmului sunt filmate „normal” și pe parcurs există mai multe scene în care personajul principal se găsește singur, care sunt redate, de asemenea, prin unghiuri obiective, care - deși distante - parcă reușesc să transmită mai bine starea în care este personajul în acele momente. Nu sunt convins de folosirea unghiurilor subiective și cred că Sitaru le va abandona încet-încet în filmele următoare, dar în ”Best Intentions” nu deranjează așa tare.

 
Sitaru a evoluat foarte mult de la „Pescuit sportiv”. În primul rând, ca scenarist: filmul are mai puține cuvinte, dar mult mai multe personaje, dar Sitaru evită să folosească toate perspectivele diferite în aceeași scenă, iar intuiția îmi spune că scenariul conținea indicații clare de imagine. Și, în al doilea rând, ca regizor, iar acest lucru se vede în jocul actorilor, cu care pare să fi lucrat destul de mult (sau măcar destul de serios) și în cadrele parcă mai lungi și mai atent construite. Deși este departe de a fi un film perfect sau de a fi o revelație, „Din dragoste cu cele mai bune intenții” traduce pe ecran o realitate în esență banală (toți trecem prin așa ceva până la urmă) cu destul meșteșug încât să capteze atenția privitorului pentru 100 de minute. Unul dintre cele mai bune filme românești ale anului.
„Din dragoste cu cele mai bune intenții” va avea premiera oficială în România vinerea viitoare (28 octombrie). Din distribuție mai fac parte Natașa Raab, Marian Râlea, Alina Grigore și Adrian Titieni (probabil actorul preferat al lui Sitaru).

Wednesday, October 19, 2011

Comedy Cluj 2011: Defendor & Adalbert


Defendor (Peter Stebbings, 2009), filmul care a deschis oficial festivalul de anul acesta, este un indie canadian, cu Woody Harrelson în rolul unui inadaptat social, care se îmbracă în super-erou și atacă diverși interlopi și polițiști corupți, în căutarea arch-nemesis-ului său, Captain Industry. După ”Defendor” au apărut și alte filme pe aceeași temă, inclusiv ”Kick-Ass” (bazat pe un comic, dar totuși) și, mai recent, ”Super”, dar în timp ce acestea mizează pe acțiune și pe estetica de benzi desenate, ”Defendor” e un film foarte bine ancorat în realitate, spre deosebire de eroul său. Comedie neagră, aluzii la clișeele filmelor cu super-eroi, elemente de thriller și dramă televizuală se contopesc într-un produs final care mi-a plăcut filmul mai mult decât mă așteptam. Dar filmul nu ar fi fost nimic fără interpretarea lui Harrelson, care face un personaj foarte ușor de simpatizat, un fel de Forrest Gump justițiar, nu foarte inteligent, dar hotărât să schimbe lumea prin forțele proprii. 


Visul lui Adalbert este singurul film românesc din competiția festivalului (și, cred, singurul film românesc care a fost în competiție la Comedy Cluj). Regizat de Gabriel Achim, filmul stă de fapt pe umerii lui Gabriel Spahiu, care interpretează un angajat al Biroului de Protecția Muncii al unei uzine din Prahova, în anul 1986, a cărui sarcini par să fie realizarea de reconstituiri și documente video. Cu ocazia sărbătoririi a 65 de ani de la înființarea Partidului Comunist, el pregătește și un film mai experimental, intitulat ”Visul lui Adalbert”, tot pe tema siguranței la locul de muncă. Filmul este încă unul dintre acelea care își bate joc de comuniști și ultimul act al filmului este plin de discursuri în bine-cunoscuta limbă de lemn a vechiului regim. Filmul se revendică de la ”Reconstituirea” lui Pintilie și chiar face trimitere aproape directă, dar ”Reconstituirea” nu este filmul cu care să te compari și cred că ”Visul...” pierde mult prin simpla comparație. Singurul punct de interes pe care îl oferă filmul este faptul că este filmat, în marea sa parte, în Super VHS și la un aspect ratio de 1.33, un format care se potrivește cu perioada pe care filmul o evocă și cu pasiunea personajului pentru filme pe casete video. Singurele scene filmate în alt format sunt cele din filmele produse pentru uzină, filmate în Super8 și, posibil, o scenă în care este povestită o întâmplare cu o vulpe, care pare un pic mai HD decât restul filmului. ”Visul lui Adalbert” este un film inegal, dar onest, cu o doză substanțială de umor negru și minimalism tipic pentru filmele românești din ultima vreme, dar care nu depășește nivelul unui film experimental, „de școală”.

Tuesday, October 18, 2011

Comedy Cluj 2011 - "Just Like Us" & "Life of Brian"

Revin cu încă două recomandări:


Just Like Us l-am văzut din greșeală. Am pornit să văd ”Capela roșie”, un documentar despre doi comici danezo-coreeni care urmează să dea un spectacol în Coreea de Nord, dar după 10 minute s-a stricat DVD-ul. Ni s-a oferit, la schimb, ”Just Like Us”, un documentar despre comici americani de diferite origini (arabi, greci, italieni etc.) care urmează să facă un turneu prin țări din Orientul Mijlociu. Într-un fel, filmul este o combinație de ”Les Barons” cu ”Looking for Comedy in the Muslim World”, dar a fost mai bun decât m-am așteptat, mai ales că primul film nu a început chiar foarte bine (dar, bineînțeles, nu pot să fac o apreciere după doar 10 minute văzute). Sigur, comicii din ”Just Like Us” vizitează locuri în care se poate face stand-up comedy fără frica de represalii (Dubai, Cairo, Beirut, chiar și în Arabia Saudită) și filmul nu este atât de relevant din punct de vedere geo-politic pe crede că este. Dar este amuzant să auzi glume vechi de când lumea (sau măcar de când există taximetriști) spuse cu un twist musulman sau arab, iar ceata de comedianți este diversă și în număr mare (de la un greco-canadian obez la femei în hijab. Filmul este regizat, narat și cu participare lui Ahmed Ahmed, care nu este o gazdă deloc rea pentru un film de doar 75 de minute. 

”Just Like Us” va mai rula la Cinema Arta, Duminică (15/10) de la ora 13:30. ”Capela roșie” nu știu când va mai rula.


Life of Brian (1979) este capodopera celor de la Monty Python. Mai bine decât în oricare al film al lor, structura pe bază de scheciuri se constituie într-o narațiune coerentă. ”Life of Brian” este una dintre cele mai bune satire din toate timpurile, aproape fiecare aspect al vieții religioase și politice fiind luat la rost și „deconstruit” de cei de pitoni. În mod straniu, este filmul în care output-ul lui Terry Gilliam este cel mai puțin vizibil (nu este creditat ca regizor, doar ca designer, foarte puține animații și, în cel mai bun caz, o singură apariție memorabilă pe ecran). Ceilalți membri, însă, au fiecare șansa să își etaleze talentele: Graham Chapman este perfect distribuit în rolul principal, Brian Cohen, un ”evreu” ghinionist a cărui destin pare să meargă în paralel cu cel al lui Jesus. Pe lângă regie, Terry Jones semnează și rolul mamei lui Brian, rostind una dintre cele mai celebre replici ale filmului: He's not the Messiah! He's a very naughty boy! John Cleese interpretează o serie de masculi înalți și amenințători, cu concepții politice cam ciudate și îi dă lui Brian o bine-meritată lecție de gramatică. Michael Palin are mai multe roluri în film, dar face deliciul fanilor în rolul lui Pilat. Iar Eric Idle semnează cântecul care închide filmul, celebrul ”Always Look on the Bright Side of Life”. Ar mai fi de menționat că proiecție de luni seara de la Cinema Victoria a fost sub-standarde: imaginea era bună, dar sunetul (care este foarte important de data aceasta) a fost oribil. Dar filmul tot e genial.

”Life of Brian” mai rulează la Arta,  Miercuri (19/10) de la 11:00 și încă o dată la Victoria, Vineri (21/10) de la 12:30.

Sunday, October 16, 2011

Comedy Cluj: "Made in Dagenham" & "Holy Grail"


Made in Dagenham (r. Nigel Cole, 2010) este o cronică a grevei celor 150 de mașiniste angajate de uzinele Ford la Dagenham, in Marea Britanie, care a condus apoi la o schimbare în legislație care garanta salarii egale între sexe. Sally Hawkins conduce și răscoala și filmul, Bob Hoskins este un fel de mentor care aplică învățăturile războiului în lupta cu sindicatele, iar Miranda Richardson o joacă pe Barbara Castle, ministra Muncii din acea vreme. Distribuția e completată Rosamund Pike și Richard Schiff, printre multe alte fețe recognoscibile (dar nu neapărat după nume). Filmul este un pic cam lung (113 minute), iar scenariul nu se îndepărtează prea mult de tiparul obișnuit al unui astfel de film, deși este destul de stufos (un anumit subplot, cu personajul jucat de Geraldine James, putea fi lejer lăsat deoparte). Dar este destul de bine făcut și echilibrează destul de bine partea serioasă cu umorul, nefiind deloc un manifest stângist (așa cum mă temeam) și, oricum, mult mai bun decât corespondentul său franțuzesc, ”Potiche”. Și mi-a plăcut destul de mult și look-ul filmului, ușor spălăcit, de parcă ar data din epoca pe care vrea să o prezinte (sau poate că doar a fost prost proiectat, ceea ce nu cred că e cazul...)


Monty Python and the Holy Grail (r. Terry Gilliam & Terry Jones, 1974):
Nu am ceva de spus în mod special despre ”Holy Grail” (al doilea cel mai bun film al celor de la Monty Python. Dar vreau să spun că sala a fost plină, copia care a fost prezentată a fost de foarte bună calitate, am râs aproape în continuu și acuma vreau neapărat să vad și ”Life of Brian” mâine seară. ”Holy Grail” mai rulează Joi (20/10) de la 22:30 la Victoria și Duminică (23/10) de la 23:00 la Florin Piersic (aka Republica). Recomand cu căldură!

Wednesday, October 12, 2011

Comedy Cluj 2011 - Recomandări și curiozități


It's that time of the year again... Între 14 și 23 octombrie, are loc a treia ediție a Festivalului Internațional al Fimului de Comedie ”Comedy Cluj”. Anul trecut am fost destul de prezent la festival, așa cum se vede în această serie de articole. Nu o să fie cazul anul acesta, dat tot pot să fac o ușoară trece în revistă a principalelor lucruri care m-ar atrage.


COMPETIȚIA
Dintre filmele înscrise în competiție, nu am văzut de ”Four Lions”, un film despre teroriști musulmani în Marea Britanie, care se cam joacă cu limita a ceea ce poate fi făcut într-un astfel de film. Nu întrece măsura, dar nici nu este foarte amuzant. Restul filmelor îmi sunt în mare parte necunoscute, deși unele titluri le-am mai auzit (posibil pentru că au rulat la TIFF sau ceva de genul). Singurul film care m-ar interesa cu adevărat este filmul românesc din competiție (un eveniment în sine!), ”Visul lui Adalbert”, de Gabriel Achim. Also, anul acesta este, în premieră, o competiție de scurtmetraje, care pare foarte interesantă.


MONTY PYTHON, BILL PLYMPTON & BUNUEL
Partea de filme clasice este reprezentată anul acesta de maeștrii ai absurdului. Festivalul de oferă două filme marca Monty Python - ”Holy Grail” și ”Life of Brian”. Acesta din urmă este una dintre cele mai bune comedii făcut vreodată și, totodată, unul dintre cele mai bune filme (oarecum) cu și despre Isus. De asemenea, va fi proiectat și cel mai bun film al lui Luis Bunuel, „Farmecul discret al burgheziei”, o capodoperă în adevăratul sens al cuvântului, cu Fernando Rey și Delphine Seyrig (printre alții). Animația este reprezentată de americanul Bill Plympton, cu un lungmetraj - ”Mutant Aliens” (nu cel mai bun film al său) și un scurtmetraj - ”Horn Dog”. 

”Tamara Drewe”

OTHERS
So, what else? Câteva comedii britanice care nu au prea ajuns la noi pe ecrane s-ar putea să fie interesante, în special ”Made in Dagenham” și ”Tamara Drewe” (r. Stephen Frears). Să nu uit de documentarul danez ”Capela roșie”, premiat la Sundance în 2010! Iar un eveniment ar fi proiecția în avant-premieră națională a ultimului film al lui Adrian Sitaru, „Din dragoste cu cele mai bune intenții” (”Best Intentions”), laureat cu Leopardul de Argint la Locarno. Nu am fost foarte impresionat de primul lungmetraj al lui Sitaru, „Pescuit sportiv”, dar sunt chiar foarte curios dacă va reuși să facă și altceva cu un film realizat integral din cadre subiective.

Mai multe informații despre festival puteți găsi pe pagina oficială și pe blogul oficial al festivalului.