Sucker Punch (SUA/Canada, 2011)

Sucker Punch

(SUA/Canada, 2011)

Regia: Zack Snyder

Cu: Emily Browning, Abbie Cornish, Scott Glenn, Oscar Isaac, Carla Cugino, Jon Hamm

Rating: 1.5/5

”Sucker Punch” este, pentru Zack Snyder, un început de drum. Dacă până acum filmele sale au fost fie remake-uri, fie adaptări ale unor benzi desenate (”300” și ”Watchmen”), ”Sucker Punch” este o poveste „originală”. Din păcate, stilul rămâne cam același: soundtrack agresiv, exces de green screen, slow-motion urmat de compensare în viteză, apoi iar slow-motion etc. Nu se poate spune că Snyder nu are un stil propriu și, într-adevăr, ai recunoaște un film de-al său de la o poștă. Dar este unul dintre cele mai agresive și mai lipsite de substanță moduri de a face filme, încât orice plăcere a vizionării este pierdută după primele 15 minute.

În ”Sucker Punch”, o tânără (Browning) este internată de tatăl său vitreg abuziv la balamuc. Acolo, alături de alte patru fete, evadează într-un vis, sub îndrumarea unei psihiatre (Cugino), unde încep să își concretizeze un plan de evadare. În această realitate alternativă, fetele sunt angajatele unui bordel/teatru burlesc, cei care au grijă de ele sunt gangsteri, iar totul pare să aibă loc undeva în anii '30. Dincolo de această lume închipuită (care nu are niciun sens), fetele pătrund în alta, care apare de fiecare dată când Baby Doll (numele „de scenă” al fetei de la început) dansează. În această ultimă fantezie, cele cinci fete sunt luptătoare cyber-punk, infruntând naziști, dragoni sau roboți sub îndrumarea unui misterios Scott Glenn.

De fiecare dată când pătrund în lumea închipuită din lumea închipuită, „Sucker Punch” devine mai degrabă un desen animat. Cele mai impresionante cascadorii și coregrafii complexe ale aparatului de filmat sunt realizate, de fapt, în fața unui ecran verde, cu toată asistența post-producției. În plus, muzica dată la maxim îi dă un aer de videoclip ieftin. Fetele ajung în această lume paralelă de atât de multe ori, iar luptele devin atât de neinteresante și fără nicio legătură cu ce se întâmplă în lumea reală (adică balamucul, nu bordelul), încât te face să te întrebi care este scopul pentru toată „pornografia” asta vizuală. Probabil că Zack Snyder încearcă să compenseze pentru excesul de abdomene și piepturi sculptate din ”300”, dar nici acest lucru nu scuză inepția filmului de față.

”Sucker Punch” este unul dintre cele mai proaste filme de până acum în acest an. Nu e la fel de oribil ca ”Drive Angry 3D”, dar până și porcăria aia avea ceva nuditate și pe Nicolas Cage rostindu-și bizar fiecare replică (una dintre cele mai bun, referitoare la un glonț pe care îl are în orbită: I know... I can feeeel it...). ”Sucker Punch” este un exploitation care nu are curaj să însemne ceva. Undeva între ”House of Whipcord”, ”Shutter Island” și ”Alice in Wonderland”, filmul se pierde în orgia de imagini și efecte sonore cu mult timp înainte ca Abbie Cornish să rostească ultima replică tâmpită din off.

The Town (SUA, 2010)

The Town

(SUA, 2010)

Regia: Ben Affleck

Cu: Ben Affleck, Jeremy Renner, Rebecca Hall, Jon Hamm, Pete Postlethwaite

Rating: 3.5/5

Cu acest al doilea lung-metraj al său (după ”Gone Baby Gone”, pe care nu l-am văzut), Ben Affleck ne întoarce în Boston, orașul lui ”Good Will Hunting” și al celui mai important succes al său în calitate de (co-)scenarist. ”The Town” este povestea unei bande de patru jefuitori de bănci, condusă de Doug (Affleck himself) și din care mai face parte și instabilul Jimmy (Renner). Ei se află la ordinele unui florar/traficant de droguri/gangster jucat din poignée de Pete Postlethwaite. Un agent FBI (Hamm) este pe urmele lor și vrea să-i înfunde cu orice preț, dar adevăratele probleme încep pentru Doug când se îndrăgostește de Claire, una dintre ”victimele” spargerii de bănci care deschide filmul, pe care o urmărește inițial pentru a se asigura că nu are cum să îi toarne FBI-ului.

Ben Affleck este departe de a deveni următorul Clint Eastwood (deși se pare că cam asta își dorește). Cu toate acestea, ”The Town” este destul de bine regizat, există simțul gradării, chiar dacă înșiruirea scenelor este ușor dezarticulată (probabil din cauza numeroaselor faptului că primul montaj al filmului dura patru ore). În plus, este bine filmat, chiar dacă pune cam ostentativ în valoare decorul orașului Boston (fără îndoială, cu aceeași ”dragoste” cu care Woody Allen filmează New York-ul, dar să păstrăm proporțiile). Problema pentru Affleck este că, totuși, e un actor destul de slab (cel puțin în filmul acesta). Este salvat oarecum de restul distribuției. Rebecca Hall (vezi și ”Vicki Cristina Barcelona” sau ”Frost/Nixon”) e o prezență plăcută pe ecran, dar încă nu știu dacă este o actriță bună. Jeremy Renner e ok, dar parcă face un pic o simplă variațiune pe rolul său din ”The Hurt Locker” (va fi, oricum, probabil nominalizat la Oscar și pentru ”The Town”). Dar filmul este „furat” de doi actori „de televiziune”, Jon Hamm (mai cunoscut din ”Mad Men”) și Blake Lively (”Gossip Girl”), care o joacă pe sora lui Jimmy și fost iubită a lui Doug. Aceștia doi au vreo două scene împreună care sunt printre cele mai reușite din întreg filmul. 

”The Town” nu este ”The Departed”-ul acestui an. Dar se folosește inteligent de clișeele genului pentru a livra un entertainment bine făcut, dar nu fără oarecare pretenții de a fi nominalizat pe aici și pe dincolo.