Contagion
(SUA/EAU, 2011)
Regia: Steven Soderbergh
Cu: Matt Damon, Jude Law, Laurence Fishburne, Kate Winslet, Gwyneth
Paltrow, Marion Cotillard, John Hawkes, Elliott Gould, Bryan Cranston
Rating: 3.5/5
”Contagion” este un film destul de tipic pentru Soderbergh. Realizat
foarte metodic, calculat, cu atât de multe vedete încât nu poți spune că
există roluri principale și secundare, filmul relatează izbucnirea și
evoluția unei epidemii de gripă care se răspândește rapid pe întregul
glob. Personajele care apar sunt oameni de știință (în principiu
americani, dar și Marion Cotillard) care încearcă să găsească un leac
sau un vaccin, agenți guvernamentali care trebuie să impună cele mai
grele măsuri, dar și oameni obișnuiți, așa, pentru empatie, precum
personajul lui Matt Damon, imun la virus, sau cel al lui Jude Law, un
blogger-„profet” care încearcă să scoată niște bani din toată treaba
asta.
În principiu, îmi place Soderbergh (inclusiv filmele alea cu două cifre după titlu). ”Contagion” mi-a amintit cel mai mult de ”Traffic”, un film mai bun, cu mai multe idei, mai puține nume mari și mai mult loc pentru acestea să se desfășoare (dezavantajul este că filmul durează aproape două ore și jumătate). ”Contagion” își revendică virtuozitatea (sau, mă rog, aparența de virtuozitate) de la seria ”Ocean's 11”, iar faptul că filmul trece destul de repede de la un eveniment la altul și prezintă mai multe lucruri care au loc în același timp compensează pentru absența unui fir narativ principal.
Totuși, cred că Soderbergh și scenaristul
său Scott Z. Burns (”The Bourne Ultimatum”) nu au reușit să gestioneze
foarte bine toate istoriile paralele în a două jumătate a filmului,
astfel încât unele personaje primesc scene inutile (precum întâlnirea
cercetătoarei jucate de Jennifer Ehle cu tatăl ei în spiral), în timp ce
alte personaje, ale căror acțiuni păreau interesante la început, sunt
ignorate pe parcurs (Marion Cotillard este uitată chiar de tot, revenind
doar în final). E imposibil să știm cât din film a căzut la montaj, dar
este clar că aceste ezitări din ultima parte a filmului deranjează. Pe
de altă parte, am apreciat că aproape toate poveștile au fost lăsate „în
aer”, la fel cum niciuna nu a primit o introducere propriu-zisă.


