„Lună Plină” - un review întârziat

Concediul mi-a decalat un pic postările, dar asta nu înseamnă că nu am de gând să mai scriu câte ceva despre festivalul de la Biertan.

Vampires

"Nosferatu"

Mi-a plăcut foarte mult proiecția în aer liber, cu coloană sonoră live, a lui Nosferatu, cu cetatea medievală luminată deasupra ecranului. Am mai văzut filmul doar o singură dată, acum 10 ani, la primul TIFF. Despre film în sine, nu mi-am schimbat radical părerea. ”Nosferatu” nu este un film perfect, dar deficiențele sale de la nivelul scenariului sunt compensate de atmosfera pe care o creează și de imaginile iconice care au influențat atât de mult genul horror: vampirul ridicându-se din coșciug, lungul șir de procesiuni funerare pe străzile orașului, umbra vampirului urcând scările înspre victima care îl așteaptă și sfârșitul acestuia.

Zombies

"Juan of the Dead"

Zombii au fost, cu siguranță, vedetele acestui festival, surclasând celelalte tipuri de monștri. Motivele ar fi multe, inclusiv faptul că vampirii contemporani nu mai sunt la fel de „incisivi”, dar și predilecția pentru alegorii politice ale filmelor cu zombi. Astfel, printre cele mai bune filme ale ediției au fost The Dead și Juan of the Dead. Primul este o producție sud-africană, care are în centrul său relația dintre doi supraviețuitori - unul alb și unul negru - al unei invazii de zombii. Mesajul filmului, deloc surprinzător, este unul de speranță pentru reconcilierea celor două rase. ”Juan of the Dead”, pe de altă parte, este mult mai mult o satiră politică, luând peste picior comunismul cubanez. Filmul în sine datorează asemănătorului ”Shaun of the Dead” și are destule glume de prost gust, but it's a hell of a good time!

Ghosts, psychos and sweet transvestites

Filmul franțuzesc Le village des ombres nu promitea foarte multe, însă până la urmă mi s-a părut un horror decent, care reușește să creeze atmosferă și o poveste cât de cât credibilă (deși fără să fie deloc surpinzătoare). Oricum, e ceva mai mult decât un simplu ”Silent Hill” franțuzesc. De la Mientras duermes (aka Somn ușor) aveam însă așteptări mai mari, fiindcă mi-a plăcut unul dintre horror-urile anterioare ale lui Jaume Balaguero, ”REC”, a cărui acțiune se petrece tot în interiorul unei clădiri cu apartamente. Am fost un pic dezamăgit, dar cred că filmul are și punctele sale bune, inclusiv interpretările. Tot dezamăgitoare au fost și Babycall - care nu poate fi explicat decât dacă personajul principal este în același timp schizofrenică și vizitată de fantoma fiului său - sau The Tunnel, un found-footage australian care demonstrează faptul că filmele din acest sub-gen sunt pe cale să atingă limitele a ceea ce pot face. 

Însă evenimentul cel mai reușit al festivalului a fost proiecția The Rocky Horror Picture Show, care nu a fost pe cât de interactivă mi-aș fi dorit, dar a inclus aruncări de orez, spectatori care cântau versurile alături de Tim Curry și Susan Sarandon și alții (i.e., eu) dansând The Time Warp în drumul spre casă. 

Short shorts

"Les condiments irréguliers"

Am prins două din cele trei calupuri de scurtmetraje pe care festivalul le-a oferit. Destul de multe mizau pe efectul comic mai degrabă decât pe cel horror, iar dintre acestea cel mai reușit a fost francezul Employé du mois, în care mai mulți monștri - printre care un zombi, o mumie și un vampir numit Vlad Pitt - își caută de lucru în plină criză. În rest, am descoperit și câteva bijuterii. Les condiments irréguliers este un superb film mut de aproximativ o jumătate de oră, plin de umor negru și o narațiune care accelerează superb înspre o adevărată catastrofă. Welk (”Veștejire”) este un fel de ”Anti-christ” pentru vârsta a treia, care se remarcă printr-un final și pay-off ușor destabilizant pentru spectatorul nevizat, dar care încheie perfect filmul. Iar la urmă, trebuie să amintesc filmul românesc Mătăsari, care începe ca o dramă cu tineri relativ tipică pentru cinema-ul contemporan, dar care, chiar în momentul în care uiți la cel fel de festival te găsești, devine horror cu vampiri (cred...) pentru ultimele 2-3 minute, viscerale și extrem de bine regizate. 

* * *

Impresii generale

În încheiere, vreau să spun că am fost impresionat de modul în care festivalul a fost organizat. De la amenajarea camping-ului și a spațiilor de proiecție, până la indicatoarele care se găseau în tot satul, cu greu găseai o notă falsă. Singura problemă pe care am avut-o a fost că majoritatea filmelor au fost proiectate de pe suport digital, dar înțeleg de ce nu s-a putut altfel. Sperăm că a edițiile următoare vor fi din ce în ce mai reușite!

„Lună plină” - Recomandări (Partea a II-a)

Partea a II-a - The New Stuff

Attack the Block (Joe Cornish, 2011)

***

Punctele forte ale acestui film sunt copiii-actori din distribuție, realismul vieții din cartierele defavorizate, peste care se suprapune amenințarea extraterestră și un design cel puțin provocator al creaturilor (à la Uncle Boonmee, dar cu colți fosforescenți). Debutul lui Joe Cornish este un mix de genuri atractiv, care sfidează așteptările și se înscrie în tradiția începută de Edgar Wright cu ”Shaun of the Dead”.

Red State (Kevin Smith, 2011)

***

Am mai scris despre ”Red State” mai pe larg deja aici. Cred că ajunge să reamintesc doar că este unul dintre cele mai suprinzătoare filme venite de la un regizor care părea, cel puțin pe baza ultimelor producții, că s-a abandonat complet mainstream-ului. Reușita lui Kevin Smith ne întărește credința în viitorul filmelor de gen, fie ele filmate pe peliculă sau digital. De asemenea, în rolul principalului antagonist, Michael Parks este extraordinar.

Kill List (Ben Wheatley, 2011)

***

Ok, aceasta nu este neapărat o recomandare, pentru că nu consider ”Kill List” un film bun. Totuși, filmul are admiratorii lui și acest lucru nu poate fi negat. Prima jumătate a filmului este destul de bună, Wheatley portretizând cei mai atipici ucigași plătiți. În partea a doua, însă, povestea este invadată de un fir narativ à la ”The Wicker Man”, iar în final se înlănțuiesc câteva secvențe halucinante, bordering on incoherence, în care personajele principale devin victimele unui cult de sinucigași.

„Lună Plină” - Recomandari (Partea I)

Partea I - The Classics

Nosferatu, eine Symphonie des Grauens (F.W. Murnau, 1922)

***

Primul mare film cu vampiri și prima adaptare, neautorizată, a romanului lui Bram Stoker, „Dracula”, a supraviețuit 90 de ani ca moment de referință al expresionismului german. Nu cred că este cel mai bun film al lui Murnau (de fapt, cred că nici nu intră între primele trei), dar este filmul pentru care regizorul german este cel mai cunoscut și acesta nu este decât unul dintre motivele pentru care trebuie văzut cu orice preț. Mai ales într-o proiecție în aer liber, cu acompaniament live.

The Rocky Horror Picture Show (Jim Sharman, 1975)

***

Frank-N-furter is returning to his native Transylvania, ar trebui să fie headline-ul acestie proiecții... Deși nefiind tehnic un horror, filmul are părțile sale terifiante (mai degrabă din alte motive). ”Rocky Horror...” este o deconstrucție camp a filmelor de serie B, horror și SF, realizat din dorința de a sfida moravurile și prejudecățile. Tim Curry rupe ecranul în rolul lui Frankfurter, iar cântecele sunt (cu câteva excepții) catchy, fredonabile și adictive. Nu cred că este un film prea bun, dar faima îl precede, iar cultul format în jurul său îl recomandă.

The Thing (John Carpenter, 1982)

***

Cunoscut drept una dintre rarele ocazii în care un remake este mai bun decât originalul, horror-ul antarctic al lui John Carpenter este recunoscut pentru efectele sale de machiaj inovatoare, dar filmul devine misterios și neliniștitor grație modului în care este filmat și editat, cu elipse temporale frustrante în care creatura face noi victime. Spectatorul răspunde mai puternic la ceea ce nu vede și la ceea ce îi este ascuns, iar de aceea filmul este mai complex și mai bogat decât pare la prima vedere, iar impun vizionări repetate se impun. Acum numai dacă ar exista un festival care să proiecteze o peliculă restaurată... Oh, right!

To be continued...

„Lună Plină”, festivalul filmului horror și fantastic de la Biertan - prima ediție (Preview)

From the people who brought you TIFF...

În acest week-end (16-19 august) are loc prima ediție a festivalului de film horror și fantastic „Lună Plină” (AKA Full Moon) de la Biertan (județul Sibiu). Inițiativa este foarte promițătoare: patru zile, o grămadă de scurtmetraje, peste o duzină de lungmetraje, proiecții in aer liber, workshop-uri, plus atmosfera transilvăneană medievală care cu siguranță va fi amplifica efectul filmelor prezentate. Iar pentru un fac ocazional al genului cum sunt și eu, oferta cinematografică efectivă este variată și promițătoare.

"The Thing" (John Carpenter)

Din programul de lungmetraje, reținem câteva clasice: The Thing (John Carpenter), într-o ediție restaurată, Nosferatu (Murnau), care va fi proiectat alături de acompaniamentul live al trupei Eiuneia și The Rocky Horror Picture Show, a cărui număr muzical „Sweet Transvestite (from Transsexual Transilvania)” a fi probabil pentru prima dată ascultat în țara de origine a lui Frankfurter. Iar din filmele mai recente, se remarcă Attack the Block (Joe Cornish), un mix excelent de comedie, SF și horror plasat într-un cartier londonez defavorizat și Red State, cel mai recent și cel mai visceral film al lui Kevin Smith, un horror psihologic modern care a fost printre filmele mele preferate de anul trecut. Alte oferte includ Kill List (Ben Wheatley), care nu mi-a plăcut atât de mult, care poate va fascina fanii lui ”The Wicker Man” și câteva filme pe care nu le-am văzut, dar pe care vreau să le văd: Juan de los Muertos, Babycall, Mientras duermes, The Tunnel, The Dead etc. Dacă voi avea timp, voi reveni în zilele următoare cu câteva recomandări mai detaliate pre-festival, după care eventuala „corespondență de la fața locului”.

"The Rocky Horror Picture Show" (Jim Sharman)

Toate informațiile de care aveți nevoie le găsiți pe site-ul oficial: http://lunaplinafestival.ro, inclusiv programul, prețul biletelor și regulamentul camping-ului.