„Lună Plină” - un review întârziat

Concediul mi-a decalat un pic postările, dar asta nu înseamnă că nu am de gând să mai scriu câte ceva despre festivalul de la Biertan.

Vampires

"Nosferatu"

Mi-a plăcut foarte mult proiecția în aer liber, cu coloană sonoră live, a lui Nosferatu, cu cetatea medievală luminată deasupra ecranului. Am mai văzut filmul doar o singură dată, acum 10 ani, la primul TIFF. Despre film în sine, nu mi-am schimbat radical părerea. ”Nosferatu” nu este un film perfect, dar deficiențele sale de la nivelul scenariului sunt compensate de atmosfera pe care o creează și de imaginile iconice care au influențat atât de mult genul horror: vampirul ridicându-se din coșciug, lungul șir de procesiuni funerare pe străzile orașului, umbra vampirului urcând scările înspre victima care îl așteaptă și sfârșitul acestuia.

Zombies

"Juan of the Dead"

Zombii au fost, cu siguranță, vedetele acestui festival, surclasând celelalte tipuri de monștri. Motivele ar fi multe, inclusiv faptul că vampirii contemporani nu mai sunt la fel de „incisivi”, dar și predilecția pentru alegorii politice ale filmelor cu zombi. Astfel, printre cele mai bune filme ale ediției au fost The Dead și Juan of the Dead. Primul este o producție sud-africană, care are în centrul său relația dintre doi supraviețuitori - unul alb și unul negru - al unei invazii de zombii. Mesajul filmului, deloc surprinzător, este unul de speranță pentru reconcilierea celor două rase. ”Juan of the Dead”, pe de altă parte, este mult mai mult o satiră politică, luând peste picior comunismul cubanez. Filmul în sine datorează asemănătorului ”Shaun of the Dead” și are destule glume de prost gust, but it's a hell of a good time!

Ghosts, psychos and sweet transvestites

Filmul franțuzesc Le village des ombres nu promitea foarte multe, însă până la urmă mi s-a părut un horror decent, care reușește să creeze atmosferă și o poveste cât de cât credibilă (deși fără să fie deloc surpinzătoare). Oricum, e ceva mai mult decât un simplu ”Silent Hill” franțuzesc. De la Mientras duermes (aka Somn ușor) aveam însă așteptări mai mari, fiindcă mi-a plăcut unul dintre horror-urile anterioare ale lui Jaume Balaguero, ”REC”, a cărui acțiune se petrece tot în interiorul unei clădiri cu apartamente. Am fost un pic dezamăgit, dar cred că filmul are și punctele sale bune, inclusiv interpretările. Tot dezamăgitoare au fost și Babycall - care nu poate fi explicat decât dacă personajul principal este în același timp schizofrenică și vizitată de fantoma fiului său - sau The Tunnel, un found-footage australian care demonstrează faptul că filmele din acest sub-gen sunt pe cale să atingă limitele a ceea ce pot face. 

Însă evenimentul cel mai reușit al festivalului a fost proiecția The Rocky Horror Picture Show, care nu a fost pe cât de interactivă mi-aș fi dorit, dar a inclus aruncări de orez, spectatori care cântau versurile alături de Tim Curry și Susan Sarandon și alții (i.e., eu) dansând The Time Warp în drumul spre casă. 

Short shorts

"Les condiments irréguliers"

Am prins două din cele trei calupuri de scurtmetraje pe care festivalul le-a oferit. Destul de multe mizau pe efectul comic mai degrabă decât pe cel horror, iar dintre acestea cel mai reușit a fost francezul Employé du mois, în care mai mulți monștri - printre care un zombi, o mumie și un vampir numit Vlad Pitt - își caută de lucru în plină criză. În rest, am descoperit și câteva bijuterii. Les condiments irréguliers este un superb film mut de aproximativ o jumătate de oră, plin de umor negru și o narațiune care accelerează superb înspre o adevărată catastrofă. Welk (”Veștejire”) este un fel de ”Anti-christ” pentru vârsta a treia, care se remarcă printr-un final și pay-off ușor destabilizant pentru spectatorul nevizat, dar care încheie perfect filmul. Iar la urmă, trebuie să amintesc filmul românesc Mătăsari, care începe ca o dramă cu tineri relativ tipică pentru cinema-ul contemporan, dar care, chiar în momentul în care uiți la cel fel de festival te găsești, devine horror cu vampiri (cred...) pentru ultimele 2-3 minute, viscerale și extrem de bine regizate. 

* * *

Impresii generale

În încheiere, vreau să spun că am fost impresionat de modul în care festivalul a fost organizat. De la amenajarea camping-ului și a spațiilor de proiecție, până la indicatoarele care se găseau în tot satul, cu greu găseai o notă falsă. Singura problemă pe care am avut-o a fost că majoritatea filmelor au fost proiectate de pe suport digital, dar înțeleg de ce nu s-a putut altfel. Sperăm că a edițiile următoare vor fi din ce în ce mai reușite!