Star Trek Into Darkness (SUA, 2013)

Star Trek Into Darkness

(SUA, 2013)

Regia: J.J. Abrams

Cu: Chris Pine, Zachary Quinto, Benedict Cumberbatch, Zoe Saldana, Simon Pegg, Bruce Greenwood

Rating: 3/5

Cu ”Star Trek Into Darkness”, J.J. Abrams își continuă cariera de director-for-hire, traiectorie care va culmina cu noua trilogie ”Star Wars” pe care acesta o va semna. Aș fi preferat să îl văd în continuare mai degrabă ca un regizor/producător care să continue să susțină proiecte mai personale, precum ”Cloverfield” sau ”Super 8” decât francize interminabile. Ceea ce nu înseamnă că ”Into Darkness” nu ar fi un SF regizat competent și pe placul unui public foarte numeros: nu doar fani ai serialului TV (printre care eu nu mă număr), dar și consumatori average ai blockbusterelor de primăvară-vară. 
 

”Into Darkness” mizează pe acțiune, Abrahms orchestrând a doua oră a proiecției ca un regal non-stop de împușcături, explozii și confruntări încrâncenate ale mușchilor și intelectelor. Mi s-a părut că este mai puțin umor în acest film decât în primul ”Star Trek” regizat de J.J. Abrams, iar acest lucru este un minus. Scenele care au funcționat cel mai bine în filmul anterior au fost schimburile de replici înțepătoare dintre personaje, momente care sunt foarte rare în ”Into Darkness”. Pe de altă parte, în ciuda unei distribuții fenomenale, de această dată Abrams lucrează cu un star - Benedict Cumberbatch, care dă o față nouă, updatată pentru mileniul III, unuia dintre cei mai temuți adversari ai lui Kirk și Spock. Probabil s-a dorit ca ”Intro Darkness” să aibă un ton mai întunecat, dar - în ciuda naturii personajului negativ și a jocurilor de putere care sunt puse în scenă - filmul nu atentează în niciun moment la liniștea interioară a privitorului. Până și atentatul terorist care amintește de 9/11 este tratat drept doar un alt set piece de acțiune SF. Suntem departe de disperarea, dezolarea și ambivalența care se regăsește în finalul a două clasice ale genului - ”The Empire Strikes Back” și ”Wrath of Khan”.
 

Este păcat că, pe măsură ce bugetele cu care Abrams lucrează se măresc și succesul la public al filmelor sale crește, ambițiile sale artistice/creative diminuă. De exemplu, ”Into Darkness” ne este prezentat în 3D, fără să simțim vreun moment că acest gimmick ar fi justificat de această dată, jocul dintre decoruri și lens flares de la bordul navei Enterprise nefiind de ajuns pentru a explica de ce trebuie să purtăm ochelarii negri la un film care a fost evident conceput in două dimensiuni. Mai rău este faptul că, în ciuda punctelor sale forte, filmul nu depășește nivelul unui episod de serial TV lungit la dimensiunile unui lungmetraj.

Colombiana (SUA/Franța, 2011)

Colombiana

(SUA/Franța, 2011)

Regia: Olivier Megaton

Cu: Zoe Saldana, Michael Vartan, Callum Blue

Rating: 1.5/5

Nu poți să te aștepți la prea multe de la genul de filme pe care Luc Besson le produce în mileniul acesta și, totuși, este imposibil ca un film precum „Columbiana” să nu îți lase un gust amar. Povestea se poate rezuma drept Hanna vs. Scarface (cu un pic de Kill Bill), însă foarte schematică și previzibilă. Regizorul Olivier Megaton are, trebuie să recunosc, un nume excelent (Michael Bay trebuie să fie gelos), dar nu reușește mai mult decât vreo două-trei scene de acțiune mai reușite, restul filmului fiind compus de scene care nu sunt de acțiune, dar sunt regizate ca și cum ar fi... Explozii, împușcături, rechini, crime de tot felul, urmăriri și așa mai departe... acestea sunt mijloacele artistice ale lui Megaton. Dialogurile sunt atât de slabe, pline de clișee și prost redate de actori încât scenele în care, cică, ar trebui să ajungem să cunoaștem personajele mai bine efectiv opresc filmul în loc.

Zoe Saldana este o prezență atractivă și Megaton profită de ea, mai ales fiindcă nu apare decât după ce a trecut deja o jumătate de oră din film. Acest început este cea mai slabă parte a filmului. Nu devine mult mai bun după aceea, dar măcar își găsește o protagonistă pe care să o putem urmări. În rest, ceilalți actori nu fac prea multe. Se chinuie să își rostească replicile stupide cu accente cât mai ciudate și vorbesc când în engleză, când în spaniolă, uneori chiar în cadrul aceleași propoziții. „Columbiana” este unul dintre cele mai slabe filme din 2011 ajunse pe ecrane și, deși pare ciudat, nu pot să nu fiu un pic dezamăgit. Astfel de filme pot să fie amuzante și antrenante, dar din păcate nu este deloc cazul aici.