Essential Killing
(Polonia/Norvegia/Irlanda/Ungaria, 2010)
Regia: Jerzy Skolimowski
Cu: Vincent Gallo, Emmanuelle Seigner, Zach Cohen
Rating: 4/5
Pe lângă „O Estranho Caso de Angélica”, despre care am scris în ultimul meu post, în topul pe 2011 al celor de la Cahiers du Cinéma se regăsește și ”Essential Killing”, revenirea în forță în cinema a lui Jerzy Skolimowski. Co-scenarist la „Cuțitul în apă” a lui Polanski și realizator a cel puțin două filme britanice de referință ale anilor '70, ”Deep End” și ”The Shout”, Skolimowski a părăsit lumea filmului pentru o perioadă, iar de-abia ”Essential Killing” este un adevărat come-back. Un film aparent problematic, în care un terorist capturat în Afganistan (jucat de Vincent Gallo în spatele unei barbe groase), care evadează în timp ceeste transportat înspre o închisoare din Europa de Est. Filmul începe ca ”The Hurt Locker”, continuă ca ”Road to Guantanamo”, pentru a deveni în final o fabulă despre supraviețuire, plină de simboluri.
Două merite mari ale Skolimowski. În primul rând, evită să facă un film politic. Armata americană nu este criticată mai mult decât o fac jurnalele de știri (waterboarding, închisori secrete etc.), iar personajul principal, deși este urmărit în permanență și asistăm la eforturile sale de a supraviețui într-un climat ostil, nu este deloc un erou, nu este cineva cu care spectatorul se poate identifica. Chiar din contră, este de-a dreptul dezumanizat, înspre final. În al doilea rând, trebuie notat că în marea sa parte filmul este mut. Există muzică (excelenta contribuție a lui Pawel Mykietyn) și efecte sonore, dar dialogul este foarte puțin și în general, irelevant. Alături de „Le quattro volte”, ”Essential Killing” este un film mut modern, în care primează imaginile, atmosfera și peisajele.
Există multe secvențe notabile în acest film, inclusiv o evadare spectaculoasă, niște flashback-uri foarte colorate, o întâlnire cu o femeie în lactație și o excelentă scenă în care personajul principal halucinează, realizată fără efecte speciale, un moment cu adevărat excepțional. În final, Vincent Gallo trebuie și el felicitat. Și el un om problematic, face de data aceasta un rol extraordinar și cred că este cea mai reușită apariție a sa de la ”Buffalo '66” încoace, recompensată pe bună dreptate cu un premiu la Veneția. ”Essential Killing” nu e pentru toată lumea și are lungimi pe alocuri, dar este un film șocant, aparte. Nu rescrie regulile cinema-ului, dar nici nu ține cont de ele.
Posts
4 comments:
ai notat frumos asemanarile de la inceput. pe langa faptul ca personajul cheie nu scoate o vorba, sunetul e deranjant cateodata, mai ales cand auzim tiuitul ala ingrozitor. titlul e perfect pentru ca fiecare crima e esentiala pentru supravietuire. nu am inteles ce a vrut Jerzy Skolimowski sa transmita cu cele doua personaje feminine, poate o protectie materna ? sau altceva?
Personajul lui Emmanuelle Seigner cred ca poate fi luat ca un fel de personaj protector, nu stiu ce sa zic... Oricum, intre cei doi la sfarsit se creeaza o legatura.
Dar scena cu femeia care alapteaza probabil vrea mai degraba sa arate cat de dezumanizat a devenit Gallo. Deja personajul e condus numai de instictul de supravietuire.
bre, ce e așa dezumanizant la gestul primordial de a suge o țâță? :)) ăsta-i cam primul instinct al omului
mă scuzați, dar eu am ce-am cu simbolistica, deși e anacronică și ieșită din uz...și în schema mea simbolistă femeile își justifică locul. Figura lui Gallo e christică, de la prima icoană încoace îmi pare christică, personajul lui Gallo e un anti-christ, adică un christ răzvrătit, simbolic vorbind. Merge pe apa înghețată, se întânește cu un pescar, nu-l face pescar de oameni, îi fură peștele, rătăceste într-o pseudo-gradină-a-pustiei încojurat de , femeia și voalul albastru e un fel de magdalenă, iar restul femininului e protector așa cum cere înclinația biblică a schemei mele :))
anti-christul nostru îngenunchează vechiul-testament-al-lingvisticii care spune că la început a fost cuvântul, ei bine aici el cam lipseste cu desavarsire si bine face
n-am înteles de ce naiba a fost cadrul ala anticipativ cu sangele pe grumazul calului, pana atunci totul decursese natural, oarecum imprevizibil, unghiuri subiective etc ah, da, probabil ca acel cadru anticipativ se...incadreaza in schema simbolica de mai sus si anume anticipatia-anti-christica-a-morții
nu mă luați prea în serios :))
:)) da, Gallo e foarte anti-christic in filmul asta. The (Only) Horseman of the Apocalypse even... ;)
Post a Comment