Rocker
(România, 2013)
Regia: Marian Crișan
Cu: Dan Chiorean, Alin State, Crina Semciuc, Ofelia Popii
Rating: 3/5
Pe sfârșit de iarnă și început de primăvară s-a deschis și sezonul la filme românești. În cinci săptămâni avem nu mai puțin de cinci premiere consecutive. Marian Crișan a deschis balul cu ”Rocker”, ”Killing Time” e deja în cinematografe, ”Poziția copilului” vine de Ziua Mamei, după care ”Condamnat la viață” (if it counts) și, într-un final, cel pe care îl aștept eu cel mai mult, ”Domestic” al lui Adrian Sitaru, după care se vor decerna premiile Gopo pentru anul trecut (”După dealuri” not included). Despre toate la timpul lor, dar fiindcă am rămas un pic în urmă cu premierele, să începem de la început, cu al doilea lungmetraj al regizorului care s-a remarcat în 2008 cu ”Megatron” (Palme d'Or pentru scurtmetraj la Cannes) si a semnat primul lungmetraj acum 3 ani: ”Morgen”.
”Rocker” este o oarecare noutate printre filmele românești, nefiind prea multe dintre cele care vorbesc despre rockeri, heroină și chiar mai puține cele ale căror acțiune se petrece în partea aceasta de țară (în cazul de fază, la Oradea). Sigur, nu se întâmplă nimic neașteptat în ”Rocker”: prize filmate oarecum în detaliu, sevraje și supradoze, datorii, furturi și recuperatori - toate obișnuite pentru astfel de filme europene și chiar pentru unele producții românești mai puțin fericite. Meritul lui Marian Crișan este că filmează totul din obișnuita perspectivă realistă, fără să senzaționalizeze sau să blameze neapărat comportamentele prezentate. Dacă la nivel de scenariu este regretabil că nu și-a propus să meargă mai departe de atât, Crișan se dovedește încă o dată foarte stăpân pe un stil vizual destul de dificil (filmul este compus în principal din cadre-secvență, ceva mai puțin scuturate decât în ”Morgen”).
Însă ideea cea mai bună este aceea de a-l păstra în atenția camerei pe personajul interpretat de Dan Chiorean, Victor, tatăl complet dedicat fiului său, formației acestuia și dependenței de heroină. Actor de teatru (l-am și văzut de câteva ori în piese), lui Dan Chiorean îi reușește tranziția înspre cinema. Din punct de vedere fizic, imaginea pe care o creează este complet credibilă, de la vocea răgușită de țigări la postura parcă chinuită în geaca de piele. Iar caracterizarea pe care o compune este complexă, pornind de la grija aproape sufocantă pe care o are pentru fiul său (hai să zicem) nerecunoscător până la accentele paranoice, de-abia schițate pe parcurs, însă care ies la iveală într-o senzațională tiradă în antepenultima secvență, moment care l-ar face pe Dusty Ratso și al său I'm walkin' here! să pălească de rușine prin comparație. Ce face din ”Rocker” mai mult decât un simplu film-personaj i se datorează lui Crișan, care îl izolează pe Chiorean în cadre filmate de la distanță, cu zoom, în care acesta este adesea obturat de alți trecători. Singurătatea și suferința acestui personaj sunt perfect suprinse într-o secvență calmă la suprafață în care Victor traversează un câmp înzăpezit, imagine care sugerează subtil zbuciumul interior al personajului.
No comments:
Post a Comment