Looper (SUA/China, 2012)

Looper
(SUA/China, 2012)

 

Regia: Rian Johnson

Cu: Joseph Gordon-Levitt, Emily Blunt, Paul Dano

Rating: 3/5

”Looper” e mai mult o reproducere a momente celebre/esențiale din filmele science-fiction ale ultimilor 30 de ani decât un film de sine stătător. De la ”Blade Runner” la ”The Adjustment Bureau”, trecând prin ”Terminator”, ”Twelve Monkeys” sau ”The Matrix” (plus un împrumut horror din ”The Omen”), filmul lui Rian Johnson nu trebuie să facă mai mult decât să reflecte aceste filme. Principala momeală pentru public este premisa: Joseph Gordon-Levitt este Joe, un asasin din mijlocul secolului XXI care ucide oameni trimiși din viitor pentru a fi asasinați, totul luând o turnură proastă când cel pe care trebuie să-l ucidă este chiar viitorul său self, interpretat de Bruce Willis.

Timpul din ”Looper” este maleabil. Nu există un viitor absolut, inevitabil, iar acțiuni din trecut/prezent pot modifica viitorul în timp real. Acesta este cel mai fascinant lucru la ”Looper” - posibilitatea de a exista un număr infinit de viitoruri posibile. Din păcate, acest fir nu este exploatat până la capăt, Johnson & co. oferindu-ne doar două-trei posibile scenarii. Până și premisa confruntării dintre cei doi Joe se dovedește a fi prea slabă pentru a putea susține narațiunea acestui film, astfel încât a două jumătate a filmului devine mai degrabă o dramă romantică, o dată cu introducerea personajului jucat de Emily Blunt, tonul devenind mult mai intim, mai personal în secvențele pe care aceasta le are alături de Gordon-Levitt sau de Pierce Gagnon, care îl interpretează pe sinistrul său fiu de 6 ani.

În ciuda a cele spuse mai sus, ”Looper” este un film stilat, nu doar stilizat, caracteristică pe care o are în comun cu primul film al lui Rian Johnson, ”Brick”, un foarte interesant neo-noir. Se mișcă într-un ritm destul de alert, dar nu chiar destul de repede încât să nu observi inconsistențele de la nivelul scenariului. Pentru un cinefil avizat, poate fi o ocazie rar întâlnită de a face multiple conexiuni cu alte filme și a medita asupra unui gen care se reînnoiește prin apelul constant la temele și motivele vizuale ale celor mai de succes reprezentanți ai săi. Totuși, la fel ca și ”In Time” sau ”The Adjustment Bureau”, poate că și ”Looper” ar funcționa mai bine ca un episod din Zona crepusculară sau - ca să nu ne încredem prea mult în televiziune - ca un scurt sau mediu-metraj. 

The Adjustment Bureau (SUA, 2011)

The Adjustment Bureau

(SUA, 2011)

Regia și Scenariul (după Philip K. Dick): George Nolfi

Cu: Matt Damon, Emily Blunt, Terence Stamp, Anthony Mackie

Rating: 2.5/5

Poster-ul de mai sus este unul dintre cele mai bune din ultima vreme. Deși Damon și Blunt cam par lipiți peste un fundal, nu se poate nega eleganța design-ului și folosirea inteligentă a culorilor. Mai mult, poster-ul face o trewabă foarte bună din a-ți explica, foarte pe scurt, despre ce este vorba în film și care e atmosfera generală pe care acesta ar trebui să o aibă: literele în perspectivă (à la ”North by Northwest”) și impresionantele umbre uriașe creionează ideea unei lumi paralele, conduse din umbră, dar, într-un fel, este evident că filmul nu este unul prea serios. Trailer-ele pentru „Gardienii destinului” (traducere la limita bizară a titlului original) sunt mult mai puțin eficiente decât acest poster. De fapt, sunt chiar banale. Dar, evident, și filmul ajunge să fie la fel de banal.

În ”The Adjustment Bureau”, Matt Damon (care în ultima vreme este mai prolific pe ecran decât Nicolas Cage, numai că în filme mai bune) este un candidat pentru postul de senator al Statului New York. Este genul de liberal idealizat care nu există decât în visurile umede ale celebrităților și activiștilor, dar asta este ok. Lucrurile se schimbă odată ce începe să o tot întâlnească pe Elise și odată cu apariția ulterioară a unor misterioși bărbați îmbrăcați la costum, care posedă puteri paranormale și sunt responsabili (ca să nu zic obsedați) de îndeplinirea unui misterios Plan.

Philip K. Dick este aproape sinonim cu revoluția în materie de SF. ”Blade Runner”, ”Total Recall” și ”Minority Report” sunt pietre de hotar în istoria genului și unele dintre cele mai bune filme ale epocilor în care au fost făcute. Dar dacă deceniile precedente au începute cu respectivele adaptări monumentale după Dick, anilor 2010 li se oferă o adaptare minoră, acest ”The Adjustment Bureau”, care este amuzant, sigur, dar în final ineficient și, la propriu și la figurat, nu duce nicăieri. Happy-end-ul pare absolut improvizat, după ce  energia creatoare a fost deja epuizată pe „twist”-urile care nu se abat prea mult de la clișeele unui astfel de film. Termene de comparație sunt destule, dar acestea nu sunt cele trei filme menționate mai sus. Mai degrabă, ”The Adjustment Bureau” e undeva între filmele lui Richard Kelly (”Donnie Darko”, dar mai ales recentul ”The Box”) și ”Wanted”, insipida fantezie comic-book cu Angelina Jolie și James McAvoy (a, da, și Morgan Freeman!).

Pentru un film de debut (George Nolfi mai mult a scris până acum), ”The Adjustment Bureau” nu e rău, dar nici nu se remarcă. Ca producție de serie a industriei, mimează destul de bine un film de serie B și, grație în special celor doi interpreți din rolurile principale și apariție de rigoare a unui character actor de marcă (în cazul de față, Terence Stamp), nu uită să fie amuzant și lejer.