Looper
(SUA/China, 2012)
(SUA/China, 2012)
Regia: Rian Johnson
Cu: Joseph Gordon-Levitt, Emily Blunt, Paul Dano
Rating: 3/5
”Looper” e mai mult o reproducere a momente celebre/esențiale din filmele science-fiction ale ultimilor 30 de ani decât un film de sine stătător. De la ”Blade Runner” la ”The Adjustment Bureau”, trecând prin ”Terminator”, ”Twelve Monkeys” sau ”The Matrix” (plus un împrumut horror din ”The Omen”), filmul lui Rian Johnson nu trebuie să facă mai mult decât să reflecte aceste filme. Principala momeală pentru public este premisa: Joseph Gordon-Levitt este Joe, un asasin din mijlocul secolului XXI care ucide oameni trimiși din viitor pentru a fi asasinați, totul luând o turnură proastă când cel pe care trebuie să-l ucidă este chiar viitorul său self, interpretat de Bruce Willis.
Timpul din ”Looper” este maleabil. Nu există un viitor absolut, inevitabil, iar acțiuni din trecut/prezent pot modifica viitorul în timp real. Acesta este cel mai fascinant lucru la ”Looper” - posibilitatea de a exista un număr infinit de viitoruri posibile. Din păcate, acest fir nu este exploatat până la capăt, Johnson & co. oferindu-ne doar două-trei posibile scenarii. Până și premisa confruntării dintre cei doi Joe se dovedește a fi prea slabă pentru a putea susține narațiunea acestui film, astfel încât a două jumătate a filmului devine mai degrabă o dramă romantică, o dată cu introducerea personajului jucat de Emily Blunt, tonul devenind mult mai intim, mai personal în secvențele pe care aceasta le are alături de Gordon-Levitt sau de Pierce Gagnon, care îl interpretează pe sinistrul său fiu de 6 ani.
În ciuda a cele spuse mai sus, ”Looper” este un film stilat, nu doar stilizat, caracteristică pe care o are în comun cu primul film al lui Rian Johnson, ”Brick”, un foarte interesant neo-noir. Se mișcă într-un ritm destul de alert, dar nu chiar destul de repede încât să nu observi inconsistențele de la nivelul scenariului. Pentru un cinefil avizat, poate fi o ocazie rar întâlnită de a face multiple conexiuni cu alte filme și a medita asupra unui gen care se reînnoiește prin apelul constant la temele și motivele vizuale ale celor mai de succes reprezentanți ai săi. Totuși, la fel ca și ”In Time” sau ”The Adjustment Bureau”, poate că și ”Looper” ar funcționa mai bine ca un episod din Zona crepusculară sau - ca să nu ne încredem prea mult în televiziune - ca un scurt sau mediu-metraj.
Posts
4 comments:
Nu l-a vazut inca. Am citit si pareri negative, asa ca nu dau pe repede-nainte cu vizionare. Cronica ta convinge, mai ales pentru ca ai alaturat comparativ alte titluri care mi-au placut. Ciuata combinatia Willis- Levitt. Primul nu da semne ca ar renunta la actorie si celalalt abia acum cunoaste un elan major. Felicitari pentru recenzie.
Multumesc. :)
Nu sunt de acord cu folosirea cuvantului "reproducere". Exista certe influente, la fel ca in muzica si in pictura, dar nu cred ca Rian Johnson a reprodus (in sensul de a copia) la nivel vizual sau narativ elemente din filmele amintite de tine. Nu cred ca e vorba nici macar de o pastisa din asemenea elemente. Filmul sta foarte bine pe propriile picioare, lucreaza cu niste teme explorate in zeci de romane si filme SF: time-travel, telepatie, chestiunea viitorului subiectiv, pe care fiecare incearca sa si-l apere, corporatia/mafia care controleaza totul etc. si nu-i fair sa-i rapesti locul in galeria filmelor sf reusite doar pt ca putem trage niste sageti intr-o directie sau alta.
Premisa confruntarii dintre cei doi Joe nu e deloc slaba atata vreme cat capata greutate tocmai datorita mizei romantice. Willis de aia s-a intors atat de hotarat, pentru a-si salva viitorul, sotia. Tinarul Joe n-are nici un d-zeu, nici un rost pentru a lupta -afara de bani si/sau propria supravietuirie. Relatia cu Emily Blunt tocmai asta aduce in plus, un sentiment de apartenenta la viitorul lui, un rost, o chestie pentru care sa lupte si, eventual, sa se sacrifice. Fara componenta asta Looper era un shooter de duzina oricate loopuri facea.. parerea mea.
"Nu sunt de acord cu folosirea cuvantului "reproducere". Exista certe influente, la fel ca in muzica si in pictura, dar nu cred ca Rian Johnson a reprodus (in sensul de a copia) la nivel vizual sau narativ elemente din filmele amintite de tine."
Eu cred ca imprumuturile sunt evidente (in special cele vizuale). Dar asta nu e o problema in sine. Mai mult, cred ca este o chestie asumata de Rian Johnson, ale carui filme sunt pline de citate din alte filme (vezi si "Brick"). Iar pe alocuri chiar mi-a placut cand am vazut un cadru care aducea a "Blade Runner" sau "Mad Max" sau whatever..
"nu-i fair sa-i rapesti locul in galeria filmelor sf reusite doar pt ca putem trage niste sageti intr-o directie sau alta. "
Nu cred ca este un SF reusit. Cred ca e in categoria "middle of the road", profesionist filmat si stilat, dar cam subtire pentru cele doua ore cat dureaza.
"Premisa confruntarii dintre cei doi Joe nu e deloc slaba atata vreme cat capata greutate tocmai datorita mizei romantice. "
Cam asa ceva am spus si eu. Cred ca toata povestea cu personajul jucat de Emily Blunt a fost introdusa pentru ca realizatorii si-au dat seama ca nu prea aveau incotro sa mearga cu un film in care Bruce Willis si Gordon-Levitt, jucand acelasi personaj la distanta de 30 de ani, se tot vanau unul pe celalalt.
Post a Comment