Oblivion
(SUA, 2013)
Regia: Joseph Kosinski
Cu: Tom Cruise, Andrea Riseborough, Olga Kurylenko, Morgan Freeman, Nikolaj Coster-Waldau
Rating: 3/5
”Oblivion” este un film adresat în principal fanilor science-fiction, care nu vor rata ocazia să bifeze unul dintre din ce în ce mai rarele producții ale genului care sunt girate de studiourile de la Hollywood și pieței „internaționale”, unde Tom Cruise se vinde în aceste vremuri mult mai bine ca în America. Povestea filmului are loc în anul 2077, după un război devastator cu niște invadatori extratereștri, pe care oamenii l-au câștigat, iar prețul pe care l-au plătit a fost distrugerea posibilității de a trăi pe Terra. Oamenii sunt în plin proces de a migra pe o lună de-a lui Saturn, iar pe Pământ au rămas doar un echipaj de două persoane, Jack (Cruise) și Victoria (Riseborough), care se ocupă cu întreținerea hidrocentralelor și a dronelor de apărare împotriva a celor câtorva invadatori care îi mai atacă din când în când. Cu două săptămâni înainte ca misiunea lor să ia sfârșit, lucrurile încep să se precipite, odată cu aterizarea unui echipaj uman care a orbitat Pământul timp de peste 60 de ani, încă de dinainte războiului.
Urmărind ”Oblivion” e imposibil să nu poți face asemănări cu o grămadă de filme SF mai mult sau mai puțin clasice. Unul după alta, apar trimiteri la ”Moon”, ”2001”, oricare episod din seria ”Alien”, oricare ”Star Wars”, ”Solaris”, ”The Matrix” chiar și ”Zardoz”, ”The Man Who Fell to Earth”, ”Silent Running” și câte și mai câte. Sigur, astfel de împrumuturi au devenit deja bine încetățenite și ”Oblivion” nu e primul film care să o facă. Din fericire, am avut impresia că realizatorii lui ”Oblivion” sunt conștienți că publicul lor este destul de erudit (sau măcar cunoscător) al clișeelor și simbolurilor cu care lucrează SF-ul și nu au simțit nevoia să încarce filmul (care și așa este destul de lung) cu prea multe explicații: o scurtă expozițiune din partea naratorului Cruise, câteva corecturi făcute de Morgan Freeman pe la mijloc și un scurt (dar reușit) flashback explicativ la sfârșit este cam tot ce primim - spectatorul este lăsat să facă singur alte legături. Mai merită amintit aici faptul că filmul este bazat pe un roman grafic co-scris chiar de regizorul Joseph Kosinski. Până acum, acesta a mai semnat doar ”TRON: Legacy” și cred că pot afirma fără probleme că ”Oblivion” este un pas înainte. Poate și pentru că nu doar regizează de data aceasta, dar și co-produce și este co-autor al scenariului bazat pe propria lui bandă desenată.
Și totuși, despre ce este vorba în acest film? Despre multe și scenariul o ia la un moment dat cam în toate direcțiile, dar cel mai important mi se pare faptul că este un film despre identitate. Prin personajul Jack Harper (rol în care Tom Cruise este foarte bine distribuit și în care se distanțează un pic de imaginea de erou de acțiune rânjitor cu care s-a identificat în ultimii câțiva ani), realizatorii reușesc, la un moment dat să pună întrebări chiar filosofice de genul „dacă ai amintirile unei alte persoane înseamnă că ești acea persoană?”, „cât de mult din cine ești este dictat de realitatea falsă pe care ți-o prezintă cei din jur?” și, evident, „ce înseamnă să fii om?”. Ultima scenă oferă chiar și niște răspunsuri, chiar dacă tot momentul este cam bullshit. Pe de altă parte, filmul reușește să atingă un nerv politic sensibil, cum se întâmplă ocazional cu SF-urile alegorice. Se vorbește mult în film despre drone (programate să ucidă oameni, no less), iar filmul apare într-un moment în care președintele SUA este tras la răspundere pentru asasinatele conduse de drones similare. Nu știu cât de accidentală este apariția acestora în ”Oblivion”, dar cert este că ne oferă un thinking point în plus. Per ansamblu, filmul este chiar decent, cu un scenariu slăbuț, însă cu interpretări mai mult decât competente, efecte speciale reușite și foarte bine filmat de recent oscarizatul Claudio Miranda.
Posts
