Captain America: The First Avenger (SUA, 2011)

Captain America: The First Avenger

(SUA, 2011)

Regia: Joe Johnston

Cu: Chris Evans, Hugo Weaving, Hayley Atwell, Tommy Lee Jones, Stanley Tucci, Toby Jones

Rating: 2.5/5

Al câtelea film cu supereroi de anul acesta este „Căpitanul America”? Se pare că am cam pierdut șirul și am început și să obosesc de atâtea origin stories, care sunt, în esență, aceeași. Dar ”Captain America” e ultimul film Marvel de dinainte de ”Avengers”, mega-producția care îl va reuni pe căpitanul din titlu cu The Hulk, Iron Man, Thor și cine mai încape în distribuție. Noutatea, șpilul pe care îl oferă acest ultim asalt înainte de bătălia finală este plasarea acțiunii în 1943, când un puști slab și scund (Chris Evans) este transformat de armata americană, de tatăl lui Tony Stark și de un cercetător de origine germană (Stanley Tucci) într-un super soldat, care în curând se va găsi în pădurile europene, confruntându-se cu primul său arch-nemesis, Johann Schmidt AKA The Red Skull (Hugo Weaving).

Filmul aduce ușor a film vechi, atât în ceea ce privește imaginea (în special schema de culori) cât și câteva dintre premisele sale (o mică trupă curajoasă se ia la harță cu cei mai ai dracu' naziști... pe alocuri, aduce chiar cu ”Inglourious Basterds”). Pe de altă parte, faptul că Captain America și dușmanii săi sunt echipați cu arme ultra-moderne sau primite direct de la zeul Odin (nu glumesc...) ne face să ne reamintim că totul e bazat pe niște benzi desenate (numai că totul este tratat ușor în cheie steam-punk). 

Nu pot să spun că mi-a plăcut ”Captain America”. Dacă actorii sunt convingători, iar efectele speciale reușite (în special transformarea musculosului Chris Evans în slăbănogul care este la început), povestea trece prin aceleași scheme obosite ale filmelor de gen. Îi lipsește suspansul, ritmul și, pe final, totul pare grăbit, fușerit, ca să intre într-o durată accesibilă publicului. 3D-ul nu ajută cu nimic filmul și chiar scoate în evidență momentele în care filmul este prost montat. Și, deși recunosc că finalul este surprinzător, nu un happy-end clasic, anti-climatic (în sensul bun al cuvântului) și cimentează un personaj care este cu adevărat credibil și nu doar o schiță (cum este, după părerea mea, Tony Stark în ”Iron Man”), filmul per ansamblu nu este cu nimic special.