Comedy Cluj 2010 - Aftermath

Câteva cugetări și impresii la finalul celei de-a doua ediții a Festivalul Internațional de Film de Comedie ”Comedy Cluj”. Cu bune și rele...

- doar simplul fapt că un astfel de festival a atins a doua ediție este de ajuns să considerăm rezultatul pozitiv.

- în ciuda unei selecții destul de slabe în secțiunea Competiție, festivalul oferă totuși diversitate: între filmul din Bhutan, comediile mute ale lui Buster Keaton, filmele lui Geo Saizescu sau fascinantul „La nuit fantastique”, avem de unde alege.

- în aceeași temă, mi-ar plăcea să existe mai multe filme vechi (a se citi: „comedii clasice care chiar sunt amuzante”), grupate în cicluri mai... complete. Două filme și câeva scurtmetraje nu ajung pentru geniul lui Buster Keaton. Dar o filmografie completă ar fi - poate - cam greu de realizat.

- multe filme sunt proiectate „digital” (adică un DVD sau un BluRay cu ajutorul unui proiector electronic). Deși calitatea este parcă mai bună decât în cazul ediției anterioare (sau a TIFF-urilor din alți ani), proiecția digitală economică de acest gen desaturează culorile, redă fals mișcările rapide și - cel mai grav - adesea cei care se ocupă de proiecție nu sunt în stare să seteze aspect ratio-ul complet. Nu sunt neapărat obsedat de peliculă și înțeleg că un festival trebuie să proiecteze unele filme și de pe suport electronic, dar aș prefera ca măcar ultima problemă să fie rezolvate pentru alte ediții.

- prețul biletelor... măricel... bine că există abonamente.

- Drive-In la Polus Center: în afară de reclama uriașă de la Carrefour care lumina dintr-o parte, totul a fost foarte bine. Iar sunetul, excelent (la TIFF au mai fost probleme cu transmiterea lui prin radio...)

- un palmares acceptabil, dar nu grozav. Mai multe detalii aici.

- bilanț personal: 14 filme (media: 1.4/zi)

Comedy Cluj - Ziua a 10-a

Un final potrivit pentru festival (deși filmul a fost în deschidere):

The Boat That Rocked aka Pirate Radio

(UK/Germania/SUA/Franța, 2009)

Regia: Richard Curtis

Cu: Bill Nighy, Philip Seymour Hoffman, Rhys Ifans, Nick Frost, Tom Sturridge, Kenneth Branagh, Emma Thomson.

Rating: 3.5/5

Având distribuția fenomenală de mai sus, ”The Boat That Rocked” este o comedie sort of inspirată de fapte reale despre viața pe un vapor care emitea rock-'n-roll pe un radio pirat în anii '60, în timp ce guvernul încearcă să scoată astfel de îndeletniciri în afara legii. 

Aș critica filmul pentru că pare editat dintr-un film mai mare, care avea timp să se ocupe de fiecare personaj și de fiecare poveste pe care ”The Boat That Rocked” îl propune. Probabil a fost greu să renunțe la câte un personaj și nu puteau pur și simplu să-i taie pe Hoffman, Nighy sau Ifans, așa că rezultatul este un film  cu multe digresiuni, care sare de la un fir narativ la altul, le abandonează ca să revină la el aproape aleator. Sigur, așa are abilitatea să te surprindă, dar îți dorești să nu o facă și să spună pur și simplu ce are de spus.

Pe de altă parte, filmul are o unitate stilistică și acumularea întâmplărilor conduce spre un climax destul de impresionant, dominat de imagini ale navei care se scufundă. Probabil o combinație de CGI, machete și imagini reale, arată destul de bine, iar secvența în care două dintre personaje „se ceartă” subacvatic este excelentă. De asemenea, pe întregul parcurs, totul este filmat în spații înguste (sau făcute să pară înguste), ceea ce atestă priceperea directorului de imagine, Danne Cohen (care are în antecedente multe filme de televiziune, dar și lungmetrajul ”This Is England”).

Dar, oricum, filmul se recomandă pentru interpreți. Hoffman face o variațiune pe rolul din ”Almost Famous”, Emma Thompson are o scurtă apariție, Bill Nighy, Rhys Ifans și Kenneth Branagh sunt la înălțime, Nick Frost este amuzant ca de obicei etc. etc. etc.

Comedy Cluj 2010 - Clasament Competiție!

Clasamentul filmelor din competiție, sub forma unui TOP 9 personal...

1. Vavien

2. Pánik

3. Hipsters

4. Tiramisu

5. Les Barons

6. Liebe Mauer

7. Bran Nue Dae

8. Mala wielka milosc

9. El regalo

”Vavien” (regia: Durul & Yagmur Taylan)

Comedy Cluj 2010 - Palmares

Premiul Publicului - „Nuntă în Basarabia”. 

Ce părere am despre acest premiu se poate deduce de aici. Oricum, mi se pare amuzant (încurajator) faptul că lumea s-a înghesuit la proiecția acestui film în condițiile în care el rulează într-un multiplex de câteva săptămâni.

Premiul de excelență - Geo Saizescu și Sebastian Papaiani

De ce nu?

Cea mai bună actriță -  Anneke Blok (”Tiramisu”)

Perfect de acord, dar mi-a plăcut și de Ági Gubik în ”Pánik” și Binnur Kaya în ”Vavien”.

Cel mai bun actor - Maxim Mehmet (”Liebe Mauer”)

Nu zic că nu mi-a plăcut (am zis deja că este o prezență plăcută pe ecran), dar existau alternative: Nelson Villagra în ”El regalo”, unul dintre aborigenii din ”Bran Nue Dae”, Nader Boussandel în ”Les Barons” sau Anton Shagin în ”Hipsters”... Sunt cam la același nivel toți.

Cel mai bun scenariu - ”Les Barons”

Prima jumătate a filmului este, într-adevăr, bine scrisă, nu numai dialogurile (între conversațiile baronilor și rutinele eșuate de stand-up ale protagonistului), dar și înlănțuirea scenelor are o coerență. A doua jumătate a filmului este un haos, însă. Aș fi mers pentru ”Vavien” sau ”Pánik”.

Cel mai bun regizor - Valeriy Todorovskiy (”Hipsters”)

Da, este un premiu corect acordat, având în vedere competiția.

Trofeul ”Comedy” - ”Bran Nue Dae”

Nope, sorry, nu pot fi de acord. ”Vavien” a fost cel mai bun film din compeție și e păcat că filmul fraților Taylan nu pleacă cu nici-un premiu. Fie premiul cel mare, fie cel pentru regie, fie pentru scenariu sau pentru actriță, ”Vavien” ar fi trebuit să plece cu ceva de la Cluj.

Comedy Cluj - Ziua a 9-a

Ziua a opta a fost „goală”...

Hula girls (Japonia, 2006)

Regia: Sang-il Lee

Cu: Yasuko Matsuyuki, Etsushi Toyokawa, Yû Aoi

Rating: 2/5

O comunitate minieră din Japonia anilor '60 urmează să fie lovită de închiderea minelor. O variantă pentru supraviețuirea comunității este un ambițios proiect gen spa cu tematică hawaiiană. Pentru ca totul să funcționeze, mai multe fete și tinere femei din orășel trebuie să devină o trupă de dansatoare hula adevărate. Este un film plăcut la ochi, dar, din păcate, urmează un pattern destul de enervant: oamenii pleacă, după care se întorc, se supără, după care se împacă, renunță, apoi se răzgândesc etc. Scenariul este închis în astfel de cercuri până devine răsuflat. În plus, lipsește viziunea regizorală și montajul este neinspirat (secvențele care ar putea să impresioneze sunt tăiate la fiecare 2 secunde, apar ralenti-uri inutile, încât provoacă mai degrabă plictiseală decât orice altceva).

Tiramisu (Olanda, 2008)

Regia: Paula van der Oest

Cu: Anneke Blok, Jacob Derwig, Rifka Lodeizen, Gijs Scholten van Aschat

Rating: 3/5

Un contabil ușor timid și tipicar trebuie să reorganizeze finanțele unei actrițe de teatru între două vârste, care trebuie să-și pună în ordine mai degrabă viața personale. Chiar dacă la centrul filmului sunt câteva relații care dau impresia că pot oricând deveni amoroase și chiar dacă sunt destule momente comice, ”Tiramisu” nu este o comedie romantică. Mai degrabă este o tragi-comedie despre o criză a vârstei de mijloc, despre luarea lucrurilor de la zero, despre acceptarea trecutului și moving on. În centrul său sunt cei doi actori, Anneke Blok (care a și primit premiul de interpretare feminină în această seară) și Jacob Derwig, care își joacă rolurile cu dăruire și naturalețe. Sigur, nu este vorba de vreo capodoperă, dar este un film coerent, punctează momentele pe care le așteptăm de la el și este, în general, bine făcut. Iar mie mi-a plăcut și cum este filmat, cu camera în mână, dar discret, nu un shaky-cam obositor și pretențios (să nu se înțeleagă de aici că unele filme nu arată bine mai „zgâlțâite”, doar că în cazul unei povești „de interior”, intime, precum ”Tiramisu” ar fi fost nepotrivit).

----------------------

Și, în fine, prin mijloace non-festivaliere, am reușit să văd și filmul din Competiție pe care l-am ratat la ultima sa proiecție acum câteva zile și care s-a nimerit să fie chiar câștigătorul trofeului ”Comedy”:

Bran Nue Dae (Australia, 2009)

Regia: Rachel Perkins

Cu: Rocky McKenzie, Ernie Dingo, 'Missy' Higgins, Geoffrey Rush

Rating: 2/5

Încă un musical, de data aceasta despre un aborigen care fuge de la școala unde se pregătea să devină preot, pentru a se întoarce în orășelul său să o cucerească pe fata visurilor sale. Inițial, mi s-a părut interesant și plin de viață. Cu siguranță, există o tenacitate în ușurința cu care filmul trece de la registrul comic la muzică și dans, la un ton mai mistic sau unul mai nostalgic. Însă, pe măsură ce se acumulează personaje mai mult sau mai puțin (mai degrabă mai puțin) simpatice și „evenimente neprevăzute”, filmul își pierde verva și devine foarte greu de urmărit. Momentel bune care mai apar par rupte de restul filmului (precum un cântec care este în același timp incantație și vis redat destul de elegant în stil videoclip). Prezența lui Geoffrey Rush nu aduce mult în economia filmului, chiar din contră, dăunează, prin excesul de joc. Sunt mult mai reușite interpretările necunoscuților Rocky McKenzie (în rolul principal, al teenager-ului aborigen Willie), Ernie Dingo (unchiul/tatăl acestuia) și frumoasa 'Missy' Higgins (care i-a căzut cu tronc lui Willie). Jocul lor pare mai simplu, dar este mai sincer, au un limbaj al corpului foarte expresiv și mai cântă și bine.

Comedy Cluj - Ziua a 7-a

Din motive care nu au ținut de mine, am ratat „ultima șansă” de a vedea filmul australian din competiție, ”Bran Nue Dae”. Însă am prins...

Les Barons (Belgia/Franța, 2009)

Regia: Nabil Ben Yadir

Cu: Nader Boussandel, Mourade Zeguendi, Julien Courbey

Rating: 2.5/5

Nu e chiar un film de drive-in, dar nu a arătat rău proiectat în astfel de spațiu. Cel puțin în prima jumătate a sa, care chiar mi-a plăcut. Aici, Hassan este un tânăr musulman belgian, care pierde vremea alături de prietenii săi - denumiți Baronii - și își dorește să ajungă comedian. Filmul are un feeling de ”Annie Hall” la început, cu Hassan adresându-se direct camerei, revizitându-și copilăria, vorbind despre familia sa etc. După ceva vreme însă, filmul își intră într-o monotonie care are și ea farmecul ei (personajele sunt reușite și este ușor să le urmărești aventurile relaxat). Însă înspre final, lucrurile sunt total pierdute de sub control. Scenariul nu mai are nicio coerență, tonul devine aproape tragic, iar câteva sintr soluțiile regizorale sunt cel puțin dubioase. Păcat, era un film care promitea mai multe.

Comedy Cluj - Ziua a 6-a

Din păcate, am sărit peste ziua a cincea, dar este ok, am revenit, cu încrederea restabilită în secțiunea de Competiție.

Vavien (Turcia, 2009)

Regia: Durul Taylan, Yagmur Taylan

Cu: Engin Günaydin, Binnur Kaya, Settar Tanriogen

Rating: 3.5/5

Un film cu un pacing mai degrabă dramatic decât comedic la început se transformă subtil într-o comedie neagră. Acțiunea se petrece într-un orășel turcesc și surprinde tentativa unui om obișnuit de a scăpa de viața de rahat pe care o duce, cel mai important pas fiind eliminarea soției. Realizat de frații Taylan (comparați, se pare, cu frații Coen, și comparația nu este chiar lipsită de perspicacitate), ”Vavien” nu este o comedie la care să râzi tare, ci una care se insinuază pe nesimțite sub pielea spectatorului, iar umorul fin este folosit ca mijloc de avansare a poveștii și nu un artificiu, un tertip, cum este cazul în comediile de duzină. În aceeași linie, este interesant de observat cum realizatorii folosesc diferite leitmotive sau plot device-uri (ușa automată a mașinii, întrerupătorul care dă titlul filmului, diferitele obiecte ascunse în diferiți pereți etc.) ”Vavien” are și o aură existențialistă și un mod unic de a releva absurdul în cotidian (încă o dată, asemănarea cu unele filme ale fraților Coen). Neapărat, trebuie semnalată interpretarea excelentă a actriței Binnur Kaya, în rolul soției-tintă. De fapt, asta e cea mai bună parte a acestui festival de comedie: orice film, oricât ar fi de prost, pare să aibă totuși măcar un actor care își face treaba cum trebuie. Însă, din cele 6 filme care concurează pentru „trofeul Comedy” pe care le-am văzut (urmează să le văd și pe celelalte), ”Vavien” este de departe favoritul meu. Și ar fi fost o recomandare oricum!

Stilyagi / Hipsters (Rusia, 2008)

Regia: Valeriy Todorovskiy

Cu: Anton Shagin, Oksana Akinshina, Evgeniya Khirivskaya, Maksim Matveev

Rating: 3/5

Am trăit să o văd și pe asta! Un musical rusesc despre o gașcă de ”hipsteri” în Moscova lui 1955, trăindu-și stilul de viață în ciuda opresiunii sistemului. Filmul e o fantezie anti-comunistă, cu siguranță, din aceeași categorie cu ”Goodbye, Lenin” sau ”Liebe Mauer”, un competitor anul acesta pentru trofeul festivalului (are și folmografia română recentă ceva exemple, dar prefer să nu le dau). Doar că de data asta, fantezia este împinsă până la numere muzicale și de dans. Chiar dacă filmul este un pic cam lung, iar în ultima jumătate de oră deraiază și încearcă să transmită toate mesajele posibile, per ansamblu nu e deloc rău. Muzica este antrenantă (deși prefer jazz-ul un pic mai... free), personajele sunt plăcute (remarc prezența în distribuție a Oksanei Akinishina, protagonistă  acum multă vreme a filmului ”Lilya 4-ever”), iar unele momente coreografice (nu neapărat muzicale) sunt foarte reușite. Tăieturile de montaj dese au uneori efectul nedorit de a anula concentrarea privitorului și coeziunea secvențelor de dans/muzică, dar există și momente reușite, precum un montaj dinspre final care se năpustește asupra privitorului ca o avalanță de sunete, lumini și imagini. Cel mai interesant, pentru mine, a fost faptul că filmul nu a fost pe cât de family friendly mă așteptam să fie, deși secvențele mai explicite par să se poată scoate ușor pentru ca filmul să fie accesibil și unor privitori mai tineri.

Comedy Cluj - Ziua a 4-a

O zi mai bogată, dar tot am impresia că o iar destul de moale...

Mala wielka milosc (Polonia, 2008)

Regia: Lukasz Karwowski

Cu: Joshua Leonard, Agnieszka Grochowska, Michael Dunn, Robert Forster

Rating: 1.5/5

Un film polonez(?) vorbitmai mult în engleză, cu o distribuție foarte americană (dintre care și un nume cu ușoară greutate și anume Robert Forster). În esență, este o poveste de dragoste între un avocat american destul de egoist și o poloneză pe care acesta a cunoscut-o în L.A., dar este nevoit să o urmeze în Polonia după ce află că a lăsat-o însărcinată. Urmează peripeții și încurcături de rigoare, redate fără har. Doar în ultima jumătate de oră, filmul arată ușoare calități, care nu sunt de ajuns să-l scoată la limat. Acestea fiind spuse, cred că cei doi interpreți (Leonard și Grochowska) au un oarecare talent și ar putea să primească roluri în filme mai bune.

Steamboat Bill, Jr. (SUA, 1928)

Regia: Charles Reisner, Buster Keaton

Cu: Buster Keaton, Ernest Torrence, Marion Byron

Rating: 4.5/5

Aproape-capodoperă a lui Keaton, ”Steamboat Bill, Jr.” adună gag-uri spumoase pe un fir narativ nu foarte bogat (dar care are încărcătură emoțională), totul culminând cu ciclonul din final, moment în care fantezia prinde aripi, cascadoriile intră în prim-plan, vântul spulberă case, iar Keaton este purtat în zbor de un copac... Filmul trebuie savurat ca exemplu de enjoyment pur!

La nuit fantastique (Franța, 1942)

Regia: Marcel L'Herbier

Cu: Fernand Gravey, Micheline Presle, Saturnin Fabre

Rating: 4/5

Eram deja puțin obosit când am ajuns la ultimul film din a patra zi (ora de începere - 22:30). Însă filmul se pretează pentru o atmosferă de ușoară ațipeală, chiar mizează pe susceptibilitatea crescută a creierului uman de a fi sedus/păcălit de imagini fantastice, coșmărești, iar eu unul m-am simțit bine și mi-a plăcut foarte mult filmul. Există posibilitatea să-mi fi pierdut răbdarea dacă aș fi văzut filmul la o oră mai rezonabilă și dacă aș fi fost mai odihnit, așa că probabil am să repet vizionarea după ceva vreme. Totuși, cred că verdictul pozitiv va rămâne, pentru că am reușit să mă bucur de ”La nuit fantastique” în ciuda calității mizerabile a proiecției (nu atât imaginea - pelicula arăta bine pentru un film vechi de aproape 70 de ani - dar sunetul a fost groaznic). De notat că regizorul, Marcel L'Herbier, este unul dintre numele fruntașe ale impresionismul francez mut din anii '20.

Comedy Cluj - Ziua a 3-a

Două filme maghiare...

Pánik (Ungaria, 2008)

Regia: Attila Till

Cu: Ági Gubik, Ildikó Bánsági, Péter Valcz, Szabolcs Thuróczy, Márta Egri

Rating: 3/5

Sunt încă puțin contrariat de acest film (prezentat în secțiunea competitivă a festivalului), care spune poveștile a mai multor oameni, principalele personaje fiind Zsuzsi, o tânără care suferă de atacuri de panică, fratele ei și prietena acestuia, mama ei și o altă ”babetă” și doi polițisti homosexuali in the closet, unul foarte nervos, în timp ce celălalt se hotărăște să nu se mai prefacă că nu este inversat. Din start, filmul urmărește prea multe fire narative decât ar trebui și imaginea digitală nu îl ajută cu nimic, dar atunci când e bun, ”Pánik” e chiar bun... Dincolo de doza moderată de umor, unele secvențe - care recreează stări de intensă anxietate sau confruntări cu fobii - ating un nivel aproape lynchian de coșmăresc, iar două momente sunt cu adevărat creepy: o apariție à la ”Pan's Labyrinth” a mamei în închipuirea fiului și un bebeluș care doarme foarte nemișcat. Mai sunt și alte secvențe inteligente, mici detalii care reapar, dar un pic filmul se îneacă în subplot-uri.

Poligamy (Ungaria, 2009)

Regia: Dénes Orosz

Cu: Sándor Csányi, Kátya Tompos, Béla Mészáros

Rating: 3.5/5

András este un scriitor duce o viață absolut banală, alături de prietena lui, Lilla, cu care urmează să se căsătorească și să aibă un copil. După ce aceasta îl anunță că este însărcinată, se întâmplă și neprevăzutul: Lilla dispare, iar în locul ei apare o altă Lilla, iar András e singurul care nu o recunoaște. Apoi altă Lilla, și alta, și tot așa...

În fine, concluzia filmului e destul de previzibilă și în ton cu aroma de comedie romantică filtrată prin ”Abre los ojos” pe care ”Poligamy” o lasă. Dar adevărata inspirație pentru acest film, din punctul meu de vedere, sunt Woody Allen și eroii nevrozați din filmele sale. Aluziile abundă: András e un scriitor cu oarecare ambiții redus la a scrie pentru o telenovelă, ședințele la psiholog, plus o serie de imagini ”suspecte” cu Budapesta, inclusiv un citat aproape direct din ”Manhattan”. Până și substituția repetată a Lillei s-ar putea să fi fost sugerată de un anumit moment din ”Stardust Memories” sau de intriga din ”The Purple Rose of Cairo”. 

Per ansamblu, deși are ceva defecte, ”Poligamy” e o comedie ușoară care oferă mai multă hrană pentru minte decât te-ai aștepta. Nu pun botul al mesajul siropos al filmului, dar, în schimb, sunt intrigat de scenele în care viața personajelor se confundă cu imagini dintr-un film vechi, cu o reclama la Garnier, cu un film porno/prelegere la miezul nopții sau cu telenovela pe care András și prietenul său, Korné, o scriu împreună. Recomand!

Comedy Cluj - Ziua a 2-a

Doar două filme din competiție...

Liebe Mauer (Germania, 2009)

Regia: Peter Timm

Cu: Felicitas Woll, Maxim Mehmet, Anna Fischer

Rating: 2.5/5

Comedie romantică pe deasupra Zidului Berlinului, în ultimele zile ale Germaniei de Est. Este admirabil că filmul nu încearcă să fie numa o bătaie de joc la adresa comuniștilor (ceea ce este foarte ușor). De asemenea, actorii au personalități plăcute și este o plăcere să îi urmărești în secvențele în care filmul cam trenează. Mai neplăcut este soundtrack-ul care seamănă cu un playlist lăsat să cânte în continuu. Nu este prea mult de zis aici. Un film perfect acceptabil, un pic ridicol, ușor comercial... Eh...

El regalo (Chile, 2008)

Regia: Cristián Galaz, Andrea Ugalde

Cu: Nelson Villagra, Delfina Guzmán, Julio Jung 

Rating: 1.5/5

Comedie romantică cu pensionari, în care un proaspăt septuagenar, pensionar de nu multă vreme, este târât de prieteni într-o excursie alături de alte persoane de vârsta lor, deși singura lui dorință este să își pună capăt zilelor. Câteva aluzii la Kubrick (”2001” în deschidere și ”The Shining” într-o secvență cu un chelner care pare din alt film) și prestația lui Nelson Villagra au făcut filmul suportabil. În rest, de la cum este filmat și până la cum este jucat, lasă o impresie de kitsch și neinspirație.

Voyages d'affaires (Franța, 2008)
Scurt-metraj prezentat înainte de ”El regalo”, regizat de Sean Ellis, cu Guillaume Canet și Mélanie Laurent, care stă într-un punchline destul de previzibil, dar e inteligent realizat.

Comedy Cluj - Ziua 1

Am sărit deschiderea oficială cu ”Pirate Radio” pentru că Filarmonica Transilvania a cântat Concertul pentru Vioară al lui Tchaikovschi și Simfonia ”Neterminată” a lui Schubert la Biserica Reformată de pe Kogălniceanu... and it was totally worth it. De asemenea, am decis să renunț la fundalul galben, din motive evidente. Anyway, singurul film pe care l-am văzut azi a fost:

El penalti más largo del mundo (Spania, 2005)

Regia: Roberto Santiago

Cu: Fernando Tejero, Marta Larralde, María Botto

Rating: 2.5/5

Nota de mai sus e un pic cam dură, dar așa îmi este obiceiul. Adevărul este că, pentru un început de festival, nu a fost deloc rău. Povestea este ușoară: un portar de mâna a unșpea din liga a III-a spaniolă trebuie să apere un penalti (penalty?) decisiv, care este amânat cu o săptămână în care are timp să se pregătească, să treacă printr-o schimbare profundă și să o cucerească pe fata visurilor sale. Sunt cam multe divagații pe parcurs (filmul se putea termina în 75 de minute, în loc de 101), dar am râs sincer de mai multe ori pe parcurs și în final am simțit tensiunea de dinaintea loviturii de pedeapsă. Iar filmulețul care însoțește genericul de final este un sign-off excelent.

Pare să existe un mesaj încifrat în povestea filmului despre menirea râsului (și, implicit, a comediei), care este văzut drept un instrument care apropie oamenii. Cert este doar că fiindcă filmele despre fotbal european sunt rare, iar cele bune încă și mai și (recomand recentul ”The Damned United”), ”Cel mai lung penalty din lume” este binevenit, atâta timp cât așteptările nu sunt prea mari.

Comedy Cluj 2010

Așa cum poate știți (sau poate nu știți), în perioada 8-17 octombrie (2010), va avea loc a doua ediție a Festivalului Internațional de Film de Comedie Comedy Cluj. Doar faptul că a ajuns la a doua ediție este îmbucurător, ca să nu mai vorbim de faptul că oferta cuprinde mai multe filme (vreo 100), iar pe spatele broșurii oficiale sunt listați mai mulți sponsori ca anul trecut.

Nu sunt încă sigur la câte filme o să ajung și nici măcar nu sunt sigur care m-ar interesa mai mult. Pe site-ul lor oficial (http://www.comedycluj.ro/dev/ro), precum și pe pagina de Facebook sau contul de twitter, organizatorii promovează festivalul destul de bine. Ce știu eu sigur este că, începând de acum și pentru 10 zile, Poison Whiskey va deveni mai gălbeniu  și că voi încerca să văd și să scriu despre câte mai multe filme.