Beasts of the Southern Wild (SUA, 2012)

Beasts of the Southern Wild

(SUA, 2012)

Regia: Benh Zeitlin

Cu: Quvenzhané Wallis, Dwight Henry, Gina Montana

Rating: 4.5/5

”Beasts of the Southern Wild” este o eco-fabulă a cărei acțiune se petrece într-un viitor probabil nu foarte îndepărtat, în care nivelul oceanului a crescut destul de mult, izolând o comunitate din sudul a ceea ce a fost probabil Louisiana în afara digurilor de protecție construite pentru a-i proteja pe cei bogați. Vedem totul din perspectiva unei fetițe numită Hushpuppy, care locuiește singură cu tatăl său distant în acest tărâm mlăștinos. Absența mamei - despre care știm doar că a părăsit locul imediat după nașterea lui Hushpuppy - este resimțită pe parcursul întregului film, iar cei doi încearcă să-și construiască o viață împreună în ciuda aparentei nepotriviri de caracter și a dezastrelor naturale care îi amenință (furtuni, topirea ghețurilor polare, sosirea „bestiilor” din titlu).

Unul dintre motivele pentru care mi-a plăcut acest film este faptul că e un adevărat film independent american. Anul acesta, diferite media și distribuitori vor încerca să vă convingă că - de exemplu - ”The Silver Linings Playbook”, un film cu buget mic, dar cu vedete de talie mare, un regizor de calibru și sprijinit de Harvey Weinstein, este un amărât independent, care merită scos în evidență prin, hai să zicem, două sau trei Oscar-uri. ”Beasts of the Southern Wild”, pe de altă parte, este un film produs cu oarecare chinuri financiare, filmat în Super16 (un format pe care îl ador), cu actori amatori, iar povestea pe care o spune este una autentică, fără gloss-ul și abureala caracteristică indie-urilor americane. Asta nu înseamnă că ”The Silver Linings Playbook” ar fi un film prost (nici nu l-am văzut) și nici că ”Beasts of the Southern Wild” este un film bun, dar apreciez deja mai mult munca din spatele celui de-al doilea. 

Un alt lucru care trebuie spus este că, deși filmul este gândit ca un răspuns (ușor întârziat) la efectele uraganului Katrina și ale încălzirii globale, tonul pe care îl adoptă nu este unul predicativ, alarmist. Mi-era un pic groază ca filmul să nu fie „piperat” cu obișnuitele platitudini enviromentaliste, anti-industriale. De-abia dacă se amintește despre acestea și, totuși, prin modul în care este spusă povestea și prin exploatarea peisajului ever-changing din bayou, cred că orice spectator este convins de pasiunea reală a realizatorilor pentru ceea ce vor să spună cu acest film. Și aș mai spune un lucru, tot în continuarea acestei idei. Modul în care este creată comunitatea în care Hushpuppy trăiește, prin surprinderea unor actori amatori în situații de zi cu zi, îi conferă lui ”Beasts of the Southern Wild” o nouă dimensiune, aproape de documentar. Aș invita la comparația cu ”Louisiana Story”, filmul legendarului Robert J. Flaherty despre care am mai scris deja, în care viața „indigenilor” din Louisiana este prezentată în strânsă relație cu compania de petrol care a finanțat acel film și exploata resursele din zonă. Filmul lui Benh Zeitlin pare să se petreacă într-o vreme în care coabitarea dintre aceștia s-a terminat, nu fără efecte secundare.

Sigur, se poate vorbi de inconsistențe la nivelul scenariului, de unele accente de amatorism, în special la nivelul jocului actorilor (dar și din partea regizorului). Toate acestea pot fi iertate, însă, atâta timp cât întregul film este povestit din perspectiva unui copil. ”Beasts of the Southern Wild” este realism magic, este un basm plasat în lumea reală, care o are în centrul său pe extraordinara Quvenzhané Wallis, de la care realizatorii obțin probabil cel mai bun rol făcut de un copil pe care l-am văzut. Modul în care aceasta reacționează la acțiunile tatălui frustrat, epileptic, aproape abuziv ne face să ne întrebăm, la distanță de la urmărirea filmului, câtă experiență are tânăra Wallis cu astfel de comportament și cât din interpretarea sa se datorează unui talent înnăscut. La fel și în secvența în care o întâlnește pe ceea ce pare să fie mama sa, chelneriță într-un fel de bordel, care o invită să rămână cu ea, însă Hushpuppy decide să se întoarcă la tatăl său care este pe patul de moarte.

Filmul a fost comparat deja cu filmele lui Malick, dar pentru mine singura asemănare este narațiunea din off în vocea lui Hushpuppy, care aici are mult mai mult un rol narativ decât au narațiunile lui Malick. Ar mai fi vreo două-trei close-up-uri cu diferite gângănii sau animale de mare care ne aduc aminte de imagini similare din ”The Thin Red Line” sau ”The Tree of Life”, însă ”Beasts of the Southern Wild” este un film „de sine stătător” - nu trebuie să fii un cunoscător al cinema-ului american de autor sau un pasionat de cinema independent ca să îl înțelegi și să îți placă. Cred că trebuie să te încăpățânezi destul de tare ca să rămâi cinic în fața acestui film. Chiar și în momentele sale cele mai puțin credibile (precum întâlnirea cu „bestiile”), există ceva care te atrage în mijlocul acestei povești și te invită să privești dincolo de simplele imagini care apar pe ecran.