The Telephone Book
(SUA, 1971)
by Nelson Lyon
OK, acesta nu este un film experimental cu adevărat. Dar provine din mediul underground new-york-ez în care se învârteau atâția pop-artists (de fapt, Andy Warhol a filmat un cameo care a fost tăiat din film). Dar ”The Telephone Book” este și un film cu o narațiune neconvențională, care își creează povestea „din mers” (în sensul bun al expresiei), este un amestec de genuri și nu ezită să ia riscuri. Uitați-vă numai la poster-ul de mai jos:
În prim-plan o avem pe Alice, o tânără new-york-eză cu voce pițigăiată, interpretată de Sarah Kennedy în primul său rol (și, cred, unul dintre puținele pentru cinema). Alice este adorabilă, dar ușor plictisită de existența sa cotidiană (nu pare să aibă prea multe griji), dar totul se schimbă în momentul în care primește un telefon obscen. Fascinată de vocea de la celălalt capăt al firului (și, probabil, și de cuvintele pe care nu le auzim), pornește în căutarea misteriosului apelant, dar primele ei încercări de a-l găsi nu se soldează decât cu întâlniri stranii cu, hai să spunem, bărbați inadaptați sexual. Într-un final, însă, după alte câteva convorbiri, bărbatul misterios își face apariția la sfârșitul zilei în apartamentul lui Alice. El poartă însă o mască și pare complet incapabil de o relație în carne și oase. Cei doi recurg din nou la telefon, iar secvența este redată fără monologul apelantului, ci printr-o animație obscenă care reprezintă singurele momente color ale filmului și reprezintă un climax în toate sensurile cuvântului.
”The Telephone Book” este filmat în alb-negru pentru cea mai mare parte din durata sa, iar compozițiile sunt adesea surprinzătoare: de la imaginile de început, aproape în deep focus, filmate în apartamentul stilat și luminos al lui Alice, la secvențele dinspre sfârșit, în care Alice și apelantul său sunt proiectați pe un fond întunecat. Asta ca să nu mai vorbim de gros-plan-urile strânse sau secvențe de dormitor sau „confesiuni” care par filmate într-o locație ieftină, cu puțină lumină, ca într-un film mumblecore. În fond, filmul este o comedie, dar în momentele serioase se conturează o dramă destul de puternică, la centrul căreia avem un inadaptat social și o extrovertită care încearcă să construiască o relație. Ocazional, filmul devine chiar pseudo-documentar și chiar capătă accente de thriller (în fond, Alice trebuie să rezolve un mister, să găsească o persoană necunoscută). Și filmul nu este superficial - există și o dimensiune sociologică, politică, culturală, filmul vorbind de incompatibilitatea între persoane, inegalități, aspecte sordide ale vieții urbane și, cel mai important și cel mai evident, despre comunicare. În plus, filmul privește sexualitatea în mai multe forme ale sale direct, fără să își ferească privirea. Iar toate acestea, plus prezența scenică a celor doi interpreți, face din ”The Telephone Book” o experiență bogată, ciudată, misterioasă și greu de comparat cu altceva.
Vă las, în final, cu un scurt, dar foarte reușit trailer:
Posts
No comments:
Post a Comment