The Cabin in the Woods
(SUA, 2011)
Regia: Drew Goddard
Cu: Kristen Connolly, Chris Hemsworth, Richard Jenkins, Bradley Whitford, Jesse Williams
Rating: 3/5
Err, yeah... spoilers ahead!
Cinci tineri decid să petreacă un sfârșit de săptămâna la o cabană izolată în mijlocul unei păduri. Ajunși acolo, descoperă ceva neașteptat în pivniță, iar lucrurile vor merge, evident din ce în ce mai rău. Spre deosebire de alte filme făcute pe acest scenariu, în ”The Cabin in the Woods” este foarte clar de la început că totul este regizat. Vedem mai mulți membri ai unei organizații fără nume, care par să-și desfășoare activitatea într-un buncăr, pregătind ororile pe care cei cinci le vor înfrunta. Principalii responsabili par să fie un cuplu de writer-directors interpretați de Richard Jenkins și Bradley Whitford, care lucrează evident cu gândul de a mulțumi o audiență despre care nu știm nimic inițial - aflăm mai târziu că tinerii sunt un sacrificiu pentru niște Ancient Ones lovecraftieni adormiți deocamdată undeva în adâncurile pământului, evident o metaforă pentru fanii avizi și avizați ai filmelor horror, care cunosc convențiile, regulile și stereotipurile genului.
Problema principală pe care filmul o are este, din punctul meu de vedere, faptul că te lasă să ghicești cam repede despre ce este vorba. Încă din primele minute, este evidentă „conspirația” care se țese împotriva celor cinci tineri. Iar primul efect este acela că sperieturile nu funcționează așa de bine. Poate că aceasta a fost și intenția, Goddard și co-scenaristul său (mai celebrul Joss Whedon) refuzând să repete sperieturile devenite clișeu din ”Evil Dead”, de exemplu (alt film cu o cabană în pădure). Din păcate, pentru mine nici umorul nu a funcționat prea bine. Acest lucru se datorează probabil faptului că singura sursă de umor sunt clișeele horror (blonda proastă, ordinea în care personajele mor, evenimente din sfera deus ex machina etc.) E greu să repeți performanța lui ”Scream”, un film care parodia „regulile” filmelor horror cu inteligență și umor, respectându-le în același timp. Iar comedia horror este probabil cel mai dificil (sub)gen cinematografic.
Pe de altă parte, device-ul narativ folosit de Goddard și Whedon creează suspans. Spectatorul anticipează întâlnirea celor două fire narative (tinerii de la cabană vs. păpușarii din buncăr), iar în momentul în care acest lucru se întâmplă, all hell breaks loose (la propriu). Confruntarea finală, prelungită aproape pe parcursul unui act întreg este foarte bine gestionată, spectaculoasă și îi oferă lui Goddard ocazia să arate ce poate să facă. De asemenea, acestuia îi iese foarte bine încheierea filmului, cu un deznodământ contra așteptărilor, în care personajele se hotărăsc să nu respecte regulile jocului și să distrugă întreaga lume, un excelent punchline pentru această glumă cinematografică. ”The Cabin in the Woods” este „meta”-horror mai puțin șiret și subversiv decât au impresia realizatorii săi că este, dar nu cred că fanii horror vor fi dezamăgiți și vor aprecia că filmul încearcă să fie un game changer.
4 comments:
Bine, nu ma uit :)
:)) lol
sa zici si prenumele lu' Godard asta ca altfel luam numele domnului in desert :)) e prea anatema filmul asta si sfarseste prin a fi o bula mare psudo-filosofica care si-a ales niste termeni cam facili de genul zeitati-macro...
„ sa zici si prenumele lu' Godard asta ca altfel luam numele domnului in desert :)) ”
:)) Indeed! Confuzia ar fi de neiertat. Desi as vedea si un ”Cabin in the Woods” regizat de Jean-Luc :D
Post a Comment