TIFF 2013 - Preambul

Nu am fost foarte activ pe blog în ultima vreme, dar sper să scriu ceva mai mult în perioada TIFF-ului. Obiectivele mele pe anul acesta sunt ceva mai modeste decât de obicei: să văd toate filmele din competiție și trei-patru pelicule „proaspete” de la Berlin 2013 (Gloria, Vic & Flo... etc.), plus ce se mai nimerește să-mi intre în cale. 

Bineînțeles, sunt filme pe care le-am văzut deja și nu ezit să fac câteva recomandări celor interesați:

Carlos - epica miniserie a lui Olivier Assayas (omagiat în secțiunea 3x3) va fi proiectata integral într-o proiecție-maraton - my micro review

Laurence Anyways - superba (deși lunga) cronică a unei neconvenționale povești de dragoste, regizată de Xavier Dolan, cu Melvin Poupaud în mare formă - my review

"Laurence Anyways"

No - cel mai bun film nominalizat anul acesta pentru Cel mai bun film străin la Oscar-uri și probabil unul dintre cele mai bune filme despre o campanie publicitară politică - my review

Kon-Tiki - o aventură norvegiană în Pacific, a cărei proiecție în aer liber în Piața Unirii va face cu siguranță filmul să pară larger than life (chiar dacă în realitate nu este) - my review

Samsara - from the makers of ”Baraka”... the same thing all over again... so if that's your thing - great! - my pithy review

Searching for Sugar Man - mie mi-a plăcut mai mult muzica și personalitatea lui Rodriguez decât filmul propriu-zis, dar este un documentar care merită cu siguranță văzut - my pithy review

Păsări, orfani și nebuni - un film (ceho)slovac pe care l-am văzut mai demult și nu mi-l mai amintesc foarte bine... un pic de critică socială suprarealistă și imagini frumoase... dacă țin bine minte...

"Birds, Orphans and Fools"

Sătucul meu drag - dacă tot vine Jiri Menzel, s-ar fi potrivit unul dintre filmele sale mai cunoscute. Dar și acesta e destul de bun.

Iar dacă încă nu ați văzut Domestic, Poziția copilului și Rocker... ce mai așteptați?

Star Trek Into Darkness (SUA, 2013)

Star Trek Into Darkness

(SUA, 2013)

Regia: J.J. Abrams

Cu: Chris Pine, Zachary Quinto, Benedict Cumberbatch, Zoe Saldana, Simon Pegg, Bruce Greenwood

Rating: 3/5

Cu ”Star Trek Into Darkness”, J.J. Abrams își continuă cariera de director-for-hire, traiectorie care va culmina cu noua trilogie ”Star Wars” pe care acesta o va semna. Aș fi preferat să îl văd în continuare mai degrabă ca un regizor/producător care să continue să susțină proiecte mai personale, precum ”Cloverfield” sau ”Super 8” decât francize interminabile. Ceea ce nu înseamnă că ”Into Darkness” nu ar fi un SF regizat competent și pe placul unui public foarte numeros: nu doar fani ai serialului TV (printre care eu nu mă număr), dar și consumatori average ai blockbusterelor de primăvară-vară. 
 

”Into Darkness” mizează pe acțiune, Abrahms orchestrând a doua oră a proiecției ca un regal non-stop de împușcături, explozii și confruntări încrâncenate ale mușchilor și intelectelor. Mi s-a părut că este mai puțin umor în acest film decât în primul ”Star Trek” regizat de J.J. Abrams, iar acest lucru este un minus. Scenele care au funcționat cel mai bine în filmul anterior au fost schimburile de replici înțepătoare dintre personaje, momente care sunt foarte rare în ”Into Darkness”. Pe de altă parte, în ciuda unei distribuții fenomenale, de această dată Abrams lucrează cu un star - Benedict Cumberbatch, care dă o față nouă, updatată pentru mileniul III, unuia dintre cei mai temuți adversari ai lui Kirk și Spock. Probabil s-a dorit ca ”Intro Darkness” să aibă un ton mai întunecat, dar - în ciuda naturii personajului negativ și a jocurilor de putere care sunt puse în scenă - filmul nu atentează în niciun moment la liniștea interioară a privitorului. Până și atentatul terorist care amintește de 9/11 este tratat drept doar un alt set piece de acțiune SF. Suntem departe de disperarea, dezolarea și ambivalența care se regăsește în finalul a două clasice ale genului - ”The Empire Strikes Back” și ”Wrath of Khan”.
 

Este păcat că, pe măsură ce bugetele cu care Abrams lucrează se măresc și succesul la public al filmelor sale crește, ambițiile sale artistice/creative diminuă. De exemplu, ”Into Darkness” ne este prezentat în 3D, fără să simțim vreun moment că acest gimmick ar fi justificat de această dată, jocul dintre decoruri și lens flares de la bordul navei Enterprise nefiind de ajuns pentru a explica de ce trebuie să purtăm ochelarii negri la un film care a fost evident conceput in două dimensiuni. Mai rău este faptul că, în ciuda punctelor sale forte, filmul nu depășește nivelul unui episod de serial TV lungit la dimensiunile unui lungmetraj.