Best of the Year 2014 - Part Three of Four

Kuime (Over Your Dead Body)

Remake, upgrade și reinventare a unei povești clasice cu fantome, ecranizată deja în 1959 (Tokaido Yotsuya Kaidan). Miike e în formă bună, în special în bizarul act final. Vezi și aici: http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2014/09/letrange-festival-2.html

”Love Is Strange” (Ira Sachs, 2014)

Love Is Strange

Am mai văzut un film de Ira Sachs - destul de impresionantul ”Keep the Lights On”, acum doi ani. Însă ”Love Is Strange” este la un cu totul alt nivel. Inspirat de ”Make Way for Tomorrow” și de alte filme care la rândul lor sunt inspirate de ”Make Way for Tomorrow”, precum ”Tokyo Story”, ”Love Is Strange” îi găsește pe John Lithgow și pe Alfred Molina în rolul a doi prospăt căsătoriți gay (însă după o relație de câteva decenii), forțați să locuiască separat din motive economice. FIlmul este sublim de la un capăt la celălalt, dar sunt câteva scene care punctează decisiv: revederea celor doi într-o noapte ploioasă sub privirile familiei lui Lithgow, Alfred Molina citind din off scrisoarea adresată părinților de la academia catolică de unde este concediat după ce s-a căsătorit și, nu în ultimul rând, finalul care ne propune un al treilea personaj principal al acestei povești. 

Maps to the Stars

Mult prea ignorat acest film, în care Cronenberg pare mai acid ca niciodată, iar JUlianne Moore face, fără nicio exagerare, cel mai bun rol al carierei. See here: http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2014/05/maps-to-stars-canadasuafrantagermania.html

”Mommy” (Xavier Dolan, 2014)

Mommy

Xavier Dolan can do no wrong. Este al doilea regizor care care două filme în acest round-up. Despre ”Mommy” am scris deja aici: http://poisonwhiskey.blogspot.com/2014/10/mommy-canada-2014.html. Despre ”Tom à la ferme”, în ediția următoare. 

Nymphomaniac

Oh, Lars... Ce ne-am face fără tine? ”Nymphomaniac” este unul dintre rarele filme pe care trebuie să le accepți așa cum sunt și să nu pui prea multe întrebări. Am scris deja despre ambele părți (aici și aici) și nu simt nevoia să mă repet. Dar aș vrea să spun că nu am absolut niciun interes să văd varianta „integrală”. Poate mai la bătrânețe.

„Le paradis” (Alain Cavalier, 2014)

Le Paradis

Filmul lui Alain Cavalier și ultima creație a lui Godard, ”Adieu au langage”, au multe în comun. Ambele filme sunt foarte personale și au fost practic filmat de realizatori în curtea casei, pe un buget minuscul. Godard are în plus 3D-ul și aplauzele criticii internaționale. Dar eu trebuie să mă plasez de partea lui Cavalier, dacă ar fi să fac o comparație. Unde altundeva aș putea să văd ”Odiseea” lui Homer repovestită cu un roboțel de jucărie? ”La paradis” este un film experimental, care poate uneori testa răbdarea privitorului, dar care are un punct în care devine cu adevărat emoționant. Ajunge doar să mă gândesc la modul în care Cavalier revine, de mai multe ori pe parcursul filmului, la mormântul puiului de păun...

P'tit Quin'quin

Vedeți, v-am spus eu că Bruno Dumont o să revină în „clasament”! P'tit Quin'quin este o mini-serie de patru episoade difuzată de canalul arte în septembrie, dar prezentarea filmului la Cannes în mai a rupt gura criticilor. Cahiers du cinema l-au cocoțat chiar în vârful topului de final de an - ceea ce e un pic exagerat. Totuși, în așteptarea revival-ului Twin Peaks, P'tit Quin'quin este cel mai lynchian moment cinematografic din ultima vreme. Personajele atestă de mai multe ori existența unui rău supranatural, însă acesta refuză să se manifeste până la final. Final care, de altfel, nici nu explică mare lucru (poate în sezonul al doilea, dacă se face...) Plin de umor negru, dar și de o stranie naivitate (evenimentele sunt relatate în mare parte prin ochii a doi copii), mini-seria lui Dumont este destinată să continuă să fie purecată în viitor, dar probabil mai degrabă de către cinefili și critici de film decât de consumatorii „de rând” ai serialelor TV.

”Song of the Sea” (Tomm Moore, 2014)

Song of the Sea

Realizatorul frumosului ”The Secret of Kells” recidivează, cu o nouă poveste inspirată de mitologia irlandeză. Dacă primul său lungmetraj țintea o poveste mai amplă - despre nașterea unei culturi, ”Song of the Sea” pare mult mai mult adresat exclusiv copiilor. Ceea ce nu schimbă cu nimic faptul că, în a doua jumătate, imaginația realizatorilor o ia efectiv razna, creând câteva dintre cele mai neașteptate visuals din istoria recentă a cinematografiei de animație.