Tanzträume (Germania, 2010)

Acum două săptămâni, rula la TIFF în premieră națională ultimul film al lui Wim Wenders, ”Pina”, tribut adus coregrafei Pina Bausch. În 3D. Lansat cu un an înainte și acum în cinema și în Cluj (la Arta), ”Dancing Dreams” este reversul medaliei. Documentarul realizat de Rainer Hoffmann și Anne Linsel se concentrează asupra pregătirii spectacolului Kontakthof de către o trupă de adolescenți.

Kontakthof apare și în „Pina”, în câteva secvențe care sunt lipsite de context și nu sunt decât – ca orice alt moment al filmului – un show-case al coregrafiilor semnate Pina Bausch. Nici în ”Dancing Dreams” nu vedem decât vreo 5 minute din spectacolul efectiv, dar ne sunt oferite mai mult de o oră de repetiții, de-a lungul cărora tinerii (fără prea mare experiență, nici în teatru, nici în viață) repetă, se antrenează și își descoperă rolurile. Cele mai multe filme de gen neglijează partea de repetiții și o reduc la un training montage, atât de obișnuit la Hollywood. Filmul lui Hoffman și Linsel este, însă, despre repetiții, despre încercări, probe, audiții, apoi iar repetiții. Și, paradoxal, avem ocazia să înțelegem mult mai bine despre ce e vorba în spectacol, chiar dacă nu îl vedem deloc și despre ce încearcă Pina să transmită.

”Dancing Dreams” dovedește că un film despre spectacolele Pinei Bausch nu trebuie făcut în 3D, indiferent ce spune Wim Wenders. Secvențele cele mai reușite ale filmului sunt mult mai imersive decât  cele din ”Pina” și, în plus, nu trebuie să ne uităm prin ochelari care întunecă totul (de notat secvența în care o dansatoare și instructoarea fug în cerc, camera situându-se în mijloc).

Au fost momente în care filmul m-a pierdut. Interviurile cu interpreții sunt uneori destul de lungi, iar faptul că unii vorbesc despre tragediile personale nu are nicio legătură cu restul filmului. Sunt mult mai eficiente momentele în care fiecare, pe rând, își povestesc experiențele amoroase în fața Pinei. În final, este o plăcere să vezi un grup de adolescenți venind din medii sociale destul de diverse descoperind viața prin intermediul acestui spectacol. Pentru mulți dintre ei, coregrafiile sunt prima dată când experimentează un asemenea nivel de intimitate și tandrețe. Kontakthof poate fi jucat de tineri, adulți sau vârstnici și, deși coregrafia este aceeași, fiecare vârstă aduce ceva diferit rolurilor jucate.

Rating: 3.5/5

Post reluat de pe slicker(punct)ro.