Los Ojos de Julia (Spania, 2010)

Los Ojos de Julia

(Spania, 2010)

Regia: Guillem Morales

Cu: Belén Rueda, Lluís Homar, Pablo Derqui

Rating: 3/5

Păstorit de Guillermo del Toro, horror-ul lui Guillem Morales reușește să transforme o teroare „invizibilă” într-un spectacol foarte bine gândit vizual și atmosferic. După sinuciderea surorii ei gemene, Julia începe să suspecteze că este ceva necurat la mijloc. Amândouă suferă de aceeași boală oculară degenerativă, dar Sara și-a pierdut vederea complet cu un an înainte să se sinucidă. Julia, în schimb, își poate pierde vederea după orice situație care o supune unui stress mai mare, ceea ce evident se și întâmplă. Așa că Julia va petrece întregul film bâjbâind după un individ care - se pare - reușește să se ascundă chiar și de privirile celor care încă văd. Reușita filmului constă în a reda credibil teama Juliei și de a păstra ambiguitatea: în a două jumătate a filmului, toate personajele - în afară de Julia - sunt filmate inteligent, astfel încât, chiar dacă prezența lor pe ecran este consistentă, fețele nu li se văd niciodată, Morales folosind la maxim expresivitatea mâinilor, umerilor și picioarelor, astfel încât nici noi, nici Julia nu știm cine se ascunde chiar în fața ei. 

„Los Ojos de Julia” nu reușește să evite toate clișeele genului. Ultima parte, în special, se lasă pradă twist-urilor previzibile, iar două subplot-uri inutile ar fi putut fi ușor eliminate (sau, din contră, mai bine dezvoltate). Dar filmul păstrează un ritm bun pe întreg parcursul său, iar spectatorul ajunge să se îndoiască de ceea ce vede cu proprii săi ochi. Totul în „Los Ojos de Julia” se leagă de privire, iar, mai mult decât atât, de modul în care filmul o redă pe această. Morales folosește trucuri, ne păcălește privirea, iar camera sa de filmat este subiectivă, dar acestea funcționează în contextul filmului, care este, în esență, despre confruntarea dintre un voyeur care își dorește să fie invizibil și o femeie care, deși orbește, vrea să vadă dincolo de realitatea imediată care i se prezintă.

„Ochii Juliei” nu este un film excepțional, dar este un horror psihologic bine făcut, care folosește multe dintre simbolurile, șmecheriile și tropii specifici genului într-un context aparte, care pare mult mai proaspăt decât este în realitate.