Thor (SUA, 2011)

Thor

(SUA, 2011)

Regia: Kenneth Branagh

Cu: Chris Hemsworth, Anthony Hopkins, Natalie Portman, Tom Hiddleston, Stellan Skarsgård, Rene Russo

Rating: 3/5

Hammer-time!

În vederea mega-producției de anul viitor, ”The Avengers”, universul Marvel începe să se întregească și pe marele ecran. După două încercări lipsite de succes de a-l impune pe The Incredible Hulk și mult mai reușitele ”Iron Man”-uri și înainte de ”Captain America”, poposește pe ecrane probabil cel mai ciudat film din serie: ”Thor”, povestea unui zeu războinic și arogant alungat de tatăl său (Odin - Anthony Hopkins) din tărâmul etern în care locuiesc zeii și exilat pe Pământ, unde trebuie să se dovedească vrednic de a deveni viitorul conducător al regatului zeilor. Norocul său este că primele persoane pe care le întâlnește pe pământ sunt o tânără și frumoasă cercetătoare (Portman) și mentorul ei sceptic, dar dornic de a da o mâne de ajutor (Skarsgård), care îl vor pune pe drumul cel drept.

Spre deosebire de alte filme cu super-eroi, ”Thor” âeste regizat de Kenneth Branagh, un tip cu pedigree uriaș atât ca actor shakespearian, cât și ca regizor (nu numai de drame elisabetane). Nu este greu, însă, să îți dai seama ce l-a atras pe Branagh la povestea zeului din Walhalla devenit erou de benzi desenate. Odin, zeul-tată, este prototipul patriarhului stern shakespearian, precum Henric al IV-lea, Lear sau Prospero. Thor, la rândul lui, este o versiune a lui Henric al V-lea, pe care Branagh l-a jucat în filmul eponim, cel mai reușit al său. Totuși, Odin și Thor sunt totuși mai mult scheme de personaje, dar Branagh (cu ajutorul actorului Tom Hiddleston) construiește un personaj cu adevărat complex în rolul lui Loki, fratele lui Thor, fiu adoptiv al lui Odin, scindat de dorința de a face bine și ambiția de a deveni (măcar) egalul fratelui său, care ajunge - din aproape în aproape - personajul negativ al filmului. Loki-ul lui Branagh, tradițional un zeu al farselor (evocat, de altfel, și în ”The Mask”) este un anti-erou complex și, ca să păstrăm comparațiile shakespeariene, un fel Richard al III-lea al Universului.

”Thor” este un film inegal. Povestea zeilor, a confruntărilor pentru supremație și a luptelor cu giganții de gheață este destul de convențională, cu un narativ slab, contrabalansat de efectele speciale destul de reușite și un excepțional design original al Asgard-ului, tărâmul zeilor care arată ca muntele Olimp corcit cu Metropolis-ul lui Fritz Lang. 3D-ul, pe de altă parte, e degeaba. Când filmul ajunge pe Pământ, apar și actorii buni care chiar joacă (Porman și Skarsgård), iar umorul care rezultă din noua condiție, de pământean, a lui Thor, este bine dozat. Povestea este mai solidă pe partea aceasta a filmului, chiar dacă interferarea elementelor din celelalte filme Marvel (cel puțin două cameo-uri cu greutate) deranjează din când în când. 

”Thor” are un stil vizual aparte. Nu sunt sigur că se potrivește în restul universului Marvel, dar nici nu este un film de sine stătător. Nu știu dacă va exista continuare, deși unele personaje vor reapărea în ”The Avengers”. Poate e mai bine să nu anticipăm și să ne mulțumim, cel puțin deocamdată, cu spectacolul ușor și relaxant al acestui film, unul dintre cele mai ciudate blockbustere din ultimii ani.