RO 2011 - Partea a 3-a: Bună! Ce faci?

Bună! Ce faci?

(România, 2011)

Regia: Alexandru Maftei

Cu: Ionel Mihăilescu, Dana Voicu, Paul Diaconescu, Ana Popescu

Rating: 2/5

Al doilea film al lui Alexandru Maftei, după „Fii cu ochii pe fericire” (care a apărut acum mult timp, în 1999 și pe care nu l-am văzut) a reprezentat un pariu nereușit de a realiza un (mare) succes de public. Aflat în a noua săptămână pe ecrane, nu a reușit să strângă decât puțin sub 10.000 de spectatori. În film este vorba despre un cuplu pe la 40 de ani (el - fost pianist, acum întorcător de pagini pentru artiști mai puțini talentați și ea - spălătoreasă), a căror relație cunoaște un nou început, odată ce fiecare descoperă, individual, chat-ul online și se combină unul cu celălalt fără să știe cine este celălalt de fapt. Perspectiva asupra poveștii este impusă de fiul lor precoce, promiscuu și bizar de îngâmfat de 17 ani.

Problema este că „Bună! Ce faci?” nu este mai mult decât o reclamă lungită la dimensiunile unui lung-metraj. Filmul nu face reclamă unui produs anume, dar dacă spălătoreasa ar ridica la fiecare cinci minute ba un detergent, ba un balsam, ba un ruj de buze, nu ai face diferența dintre „Bună! Ce faci?” și un calup al Nopții Devoratorilor de Publicitate. Toate tehnicile vizuale și narative ale filmului te duc înspre ideea de reclamă, de la cuvintele care apar pe ecran obstinat de des (și care reprezintă conversațiile online ale cuplului nostru), până la fragmentarea acțiunii prin mici sketch-uri (căcă altfel nu se pot numi) în care personajele parcă iau o pauză de la ce se întâmplă și fie își povestesc viața, fie se plimbă în neștire cu o melodie pe fundal. De fapt, mă miră că „Bună! Ce faci?” nu are deloc product placement. La o astfel de poveste, ar fi putut fi folosit cu cap: telenovela ar fi putut deveni o satiră despre societatea de consum (sau ceva de genul... orice numai nu o telenovelă...) „Bună! Ce faci?” nu reprezintă ceva nou pentru cinema-ul românesc. Poate că lasă impresia unei comedii franțuzești cu mic-burghezi, picanterii și sex, dar nu este decât o intruziune a televiziunii pe marele ecran. Sacrilege!